viață duhovnicească

Silire și Împărăție. O asociere neașteptată?

În fața conștiinței noastre va sta mereu, până la ultima suflare, această alegere: lenevie și cădere continuă sau silire pentru Împărăție? Nu e greu să alegem Calea, important e să ne asumăm primul pas, apoi următorul și tot așa. Cu pași mici putem împlini lucruri mari.

In memoriam – 20 de ani de la trecerea Maicii Nazaria Niță la cele veșnice

Sunt 20 de ani de când Maica Stavroforă Nazaria Niţă, fostă Stareță a Mănăstirii Văratec, nu mai este fizic în soborul de maici al acestei chinovii. Raportat la viața unei personalități ecleziastice, așa cum a fost percepută această distinsă, dar smerită călugăriță, ne punem fireasca întrebare: ce mai reprezintă după 20 de ani Maica Nazaria pentru cei ce au avut șansa să o fi cunoscut sau să-i fi stat în preajmă uneori?

Despre nebunii pentru Hristos – fragment din cadrul unui interviu cu Jean Claude Larchet

Dându-se drept nebuni, îşi atrăgeau dispreţul, batjocura, lăsându-se insultaţi şi adesea bătuţi. Ei suportau aceasta cu răbdare, fără a răspunde, fără a avea agresivitate reciprocă, ură sau ranchiună împotriva persecutorilor ci, dimpotrivă, fiindu-le recunoscători, iubindu-i mai mult şi rugându-se pentru ei.

Cum a prevestit și a pregătit Sfântul Teofil trecerea sa la Domnul

Deodată i-a trecut ceva cu repeziciune pe dinaintea ochilor şi în faţă i-a suflat o boare de văzduh răcoros. A privit în sus şi a rămas împietrit: acoperişul chiliei începuse să se ridice încet şi cerul albastru, parcă deschizându-şi braţele, se pregătea să primească sfântul suflet al dreptului care murea.

Dimitrie cel simplu și odihna Duhului

S-a făcut remarcat prin aceea că iubea foarte mult animalele, așa încât sătenii l-au rânduit să pască vitele. Societatea modernă asociază reducționist faptul de a fi păstor, sau cioban, cu simplitatea vulgară, necizelată. În viața Sfântului Dimitrie însă lucrurile stăteau altfel, fiindcă grija sa de animale trăda o sensibilitate aparte, o noblețe a omului căruia îi pasă de toate vietățile lăsate de Dumnezeu în lume.

Se poate trăi duhovniceşte și în familie

Am la spovedanie o familie din Tesalonic. Au atâta râvnă pentru cele duhovniceşti, încât m-am minunat de ei. Casa lor seamănă cu o mănăstire. Dumnezeu nu este părtinitor, ci dăruieşte harul Său tuturor. Dar este foarte greu pentru cel ce trăieşte în mijlocul lumii să ajungă la măsuri mari.

Cum poate fi adus și soțul la credință?

Soția nu propovăduieşte soțului despre Mântuitorul, ci Îl întrupează în viaţa sa; nu-l învaţă pe soţul său adevărurile Evangheliei, ci prin faptele sale, prin cuvintele sale, prin toată rânduiala vieţii sale în­rădăcinează în el adevărurile acestea. Fără să ex­plice teoretic adevărurile acestea, ea îl face pe so­ţul ei să le simtă.

Domnul caută inima care arde de dorință pentru El

Căci votul credinței nu se referă numai la monahi. Domnul, scrie Sfântul Efrem Sirul, nu caută un monah sau un mirean, un om învățat sau un om de rând, un bogat sau un sărac, ci numai o inimă, care arde de dorință pentru El, plină de bunăvoință sinceră de a fi credincioasă Lui și poruncilor Lui! 

Cu familia la biserică

Frecventarea bisericii, spovedania şi împărtăşania cât mai deasă este diferită în diferite familii. Duhovnicul este cel care stabileşte cât de des trebuie să se spovedească şi să se împărtăşească omul. Frecventarea bisericii ar trebui să devină pentru copii nu o obligaţie, ci un prilej de bucurie. Înţelegerea slujbelor de către copii depinde în mare măsură de relaţiile care se stabilesc între părinţi şi Biserică. Copiii nu trebuie ţinuţi în biserică cu forţa şi nici nu trebuie obligaţi să asiste la toate acatistele şi slujbele.

În familie, la Sfânta Parascheva

„Părinții noștri ne-au sădit dragostea de Dumnezeu. Bunica mea era dintr-un sat din Vaslui. Ea a fost foarte bolnavă și, cu rugăciuni la Sfânta Parascheva și la Dumnezeu, s-a vindecat. Venea bunica la Iași, la hramuri și stătea nopți întregi. Se așeza la coadă, împreună cu mama mea. Apoi, mama a venit cu mine și noi, acum, suntem cu copiii noștri.”

Pagini