viață duhovnicească

Care este condiția absolut obligatorie pentru fericirea în căsnicie?

Numai în felul acesta pot ajunge să se iubească unul pe altul curat și cu adevărat, și să fie fericiți.

„Iubeşte-L pe Dumnezeu din toată inima, pentru că El te-a iubit mai întâi!”

Deşi este de comun acord acceptat faptul că omul are cel mai mare potenţial de învăţare până la vârsta de şase ani şi că acum, mai mult decât oricând în istoria umanităţii, se pune accentul pe dezvoltarea din copilăria timpurie, cumva noi acţionăm ca şi cum acest principiu nu s-ar aplica şi educaţiei religioase.

„Liniștea desăvârșită este cruce pe care omul e dator să se răstignească pe sine”

Cel ce se nevoiește pentru liniștea desăvârșită trebuie să țină minte încontinuu scopul pentru care se ostenește, încât inima lui să nu se întoarcă spre altceva.

Rugăciunea – unealtă permanentă pentru dobândirea harului Duhului Sfânt

Oricine – bogat ori sărac, de vază ori de rând, puternic ori slab, sănătos ori bolnav, drept ori păcătos – se poate ruga oricând.

Părintele Cleopa – vărul lui Moş Crăciun

În faţa chiliei lui, curtea devenise un amfiteatru al veşnicei plin ochi de oameni veniţi de prin toate colţurile ţării pentru a asculta cuvintele pline de Duh Sfânt şi de umor duhovnicesc sănătos ale marelui predicator.

Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana – cuvânt al Înaltpreasfințitului Părinte Calinic

Cuviosul Nicodim era, potrivit surselor istorice, grec după tată şi sârb după mamă, rudă atât cu familia cneazului Lazăr al Serbiei, cât şi cu familia Basarabilor din Ţara Românească. Şi-a început viaţa monahală în preajma anului 1336, în Muntele Athos, probabil la mănăstirea sârbească Hilandar, unde s-a călugărit şi a fost preoţit. Tot aici a învăţat greaca, slavona şi aromâna, a cercetat scrierile Sfinţilor Părinţi şi a deprins arta copierii manuscriselor, ajungând un miniaturist prin excelenţă. 

Un copil, când învață să se roage, învață ce-i bucuria

După ritmul respiraţiei ne dăm seama de sănătatea trupului. Cât de mare este teama părinţilor atunci când copilul începe să respire greu şi este ameninţat de sufocare (ca boală)... Dar cel mai mult ne vom teme de lipsa sau încetarea respiraţiei duhovniceşti, care se numeşte rugăciune.

Moartea – „nu este sfârșitul, ci începutul, nu este dispariție, ci descoperire”

„Să nu voiți să mor”...  găsind o cale prin care să mă feriți de mucenicia pregătită mie! „Să nu mă împiedicați să trăiesc”... împiedicându-mă de la a pătimi mucenicia! În comparație cu obișnuitele noastre moduri de a vorbi, viața și moartea sunt aici inversate.

„Săptămâna mare” a Postului Crăciunului

Cel fără de trup S‑a întrupat, Cel nevăzut Se vede, Cel de neatins Se lasă atins, Cel din afara timpului a luat început, Fiul lui Dumnezeu devine Fiul omului. A coborât din Ceruri, a venit să ne caute și, știind că noi n‑am fi găsit calea către El, S‑a făcut El Însuși calea noastră și ne‑a dat pilda viețuirii Sale, ca să mergem pe urmele Lui.

Pretențiile exagerate ale părinților dezechilibrează copilul

La şcoală, băieţii se înfruptă cu crenvurşti, salam şi aşa mai departe. Iar copilul nostru se uită la ei cu invidie, osândindu-i: „Ce păcătoşi! Astăzi e post!”. Reaua voinţă faţă de colegi, născută de invidie şi de osândire, creşte treptat în cel mic. Este nevoit să-şi ascundă greşelile, întârzierile, lenea, poznele, să îşi mintă mama, tatăl şi pe ceilalţi.

Pagini