Marele nostru scriitor Gogol care a fost la Optina și a renăscut sub influența convorbirii cu părintele Macarie, vorbește în scrierea Însemnările unui nebun: „Este departe până la înviere... Da, sufletul păcătos este încă separat de înviere, dar dacă sufletul însetează după înviere, atunci, mai devreme sau mai târziu, ea va veni, și înviind aici pentru o nouă viață, sufletul va dobândi și acolo locașurile cele luminoase ale raiului. Dar este înviere spre viață și înviere spre judecată”.

Poți să înviezi aici și „întru învierea judecății”, așa înviază oamenii care lucrează păcatul, adică încep să greșească și seducând mai mult la păcate și pe alții. Destinul păcătoșilor este înfricoșător, dar numai al celor ce nu se pocăiesc. Dar dacă omul se căiește pentru păcatele sale, atunci Domnul îl iartă după nemăsurata Sa milosârdie. Noi, cei ce credem în Hristos, niciodată nu trebuie să cădem în tristețe și cu atât mai mult în deznădejde. Să cadă în deznădejde cei necredincioși, deoarece viața fără Hristos este cu adevărat întunecată și posomorâtă.

(Starețul Varsanufie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 239)