Protosinghelul Ioil Gheorghiu s-a născut în anul 1908, în satul Cut, comuna Dumbrava Roșie-Neamț, primind din botez numele de Ioan. Părinții săi erau foarte evlavioși. Tatăl lui a murit în primul război mondial, iar mama sa, Ecaterina, a dus văduvia în frică de Dumnezeu până la adânci bătrâneți, dând o aleasă educație creștinească celor patru fii ai săi.

În anul 1932, la 24 de ani, printr-o chemare lăuntrică, Ioan a intrat în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria, devenind ucenic de chilie al vestitului egumen, Protosinghelul Ioanichie Moroi, de la care a deprins marea nevoință a vieții duhovnicești. Mama, deși văduvă, a fost și ea bucuroasă să aibă un fecior la mănăstire.

În anul 1936 a fost tuns în marea schimă monahală, după tradiția Muntelui Athos, primind numele de Ioil. Apoi a fost hirotonit diacon și preot și a slujit cele sfinte cu multă evlavie și credință, până la bătrânețe, fiind nelipsit de la sfintele slujbe, ziua și noaptea. Iar în anul 1949, la 1 septembrie, a fost numit stareț al Mănăstirii Sihăstria în locul Arhimandritului Cleopa Ilie, transferat la Mănăstirea Slatina-Suceava, cu 30 de călugări.

În primăvara anului 1959 a fost schimbat din stăreție și trimis cu domiciliul forțat în satul natal, împreună cu mii de călugări, din cauza persecuției ateiste din anii 1959-1964. În anul 1964 a fost primit ca viețuitor în Mănăstirea Horaița-Neamț, iar în anul 1968 revine la Sihăstria, mănăstirea metanie. Din anul 1978 și până la sfârșitul vieții sale a fost bolnav.

La 12 iunie 1986, în dimineața praznicului Înălțării Domnului, și-a dar obștescul sfârșit înălță sfârșit, strămutându-se cu pace Ia cele cerești.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 683)