Schimonahia Filoteia Antonescu, era de loc din București, fiică de părinți credincioși. Din botez a primit numele Floarea. S-a căsătorit din tinerețe cu Antonie, un tânăr credincios alături de care va întemeia o frumoasă familie creștină, stabilindu-se în mahalaua Sfântul Visarion din București, unde și-au crescut în dragoste de Dumnezeu și de patrie cei patru fii pe care i-au primit de la Dumnezeu.

Cel dintâi dintre copii a ales să Îi slujească lui Dumnezeu, devenind preot de mir, iar mai târziu s-a retras în mănăstire, primind numele Acachie la tunderea în monahism. Cel de-al doilea copil, Constantin, simțind chemarea spre viața monahală, alege să se închinovieze la Mănăstirea Cernica, unde este tuns monah cu numele Calinic. Acest fiu al Floarei, Sfântul Calinic, va ajunge mai apoi stareț al Mănăstirii Cernica și Episcop de Râmnic.

Rămasă văduvă, Floarea, cu sfatul fiului ei Calinic, a intrat ca soră în Schitul Pasărea , așezământ monahal aflat sub îndrumarea Mănăstirii Cernica. După ce a deprins rânduiala vieții călugărești în ascultare pe lângă alte monahii înaintate în vârstă și cu viață duhovnicească aleasă, sora Floarea primește tunderea în schima cea mare, devenind astfel schimonahia Filofteia.

Tradiția Mănăstirii Pasărea spune că pentru schimonahia Filofteia Sfântul Calinic a construit o katismă după modelul athonit în care se nevoiau mai multe maici din soborul de la vremea respectivă.

Strălucind în virtute, în dragoste, smerenie, rugăciune și ascultare, Cuvioasa Filofteia a trecut la cele veșnice la 8 noiembrie 1833. După mutarea la Domnul, trupul său a fost înmormântat în cimitirul Schitului Pasărea. Conform tradiției, cunoaștem faptul că osemintele sale au fost deshumate și așezate cu cinste în osuarul Mănăstirii Pasărea. Astăzi, însă, nu se mai cunoaște locul în care au fost așezate.