Viața Sfântului Maxim Grecul

În închisoare, Bătrânul a scris cu cărbune pe perete un canon al Sfântului Duh, care și în ziua de azi se citește în Biserică: „Așa cum Israel a fost hrănit cu mană în pustie, la fel, Doamne, umple sufletul meu cu harul Tău prin care să slujesc întotdeauna Sfintei Treimi...”.

Sfântul Maxim Grecul a fost fiul unui demnitar grec bogat din orașul Arta (în Epir). El a primit o educație foarte bună. În tinerețe a călătorit mult și a studiat limbile străine și științele (i.e. disciplinele intelectuale) în Europa, la Paris, Florența și Veneția.

Întorcându-se în țara natală, el a plecat la Muntele Athos, devenind călugăr la Mănăstirea Vatopedu. A studiat cu entuziasm manuscrisele vechi lăsate la Athos de împărații bizantini Andronicus Paleologul și Ioan Cantacuzino (amândoi s-au călugărit).

În această perioadă, Prințul Vasile al III-lea al Moscovei (1505-1533) a vrut să facă un inventar al manuscriselor grecești și al cărților mamei sale, Sofia Paleologhina, și a cerut Protos-ului Sfântului Munte, egumenului Simeon, un translator. Sfântul Maxim a fost ales să meargă la Moscova fiindcă el studia încă din tinerețe cărțile vechi bisericești. Ajuns la Moscova, i s-a cerut să traducă în slavonă cărțile patristice și liturgice, începând cu Psaltirea adnotată.

Sfântul Maxim a încercat să-și îndeplinească sarcina, dar cum slavona nu era limba lui maternă, există anumite neconcordanțe în traducerile sale.

Mitropolitul Varlaam al Moscovei a apreciat foarte mult munca Sfântului Maxim, dar când Scaunul Moscovei a fost ocupat de Mitropolitul Daniel, situația s-a schimbat.

Noul Mitropolit i-a cerut Sfântului Maxim să traducă în slavonă Istoria Bisericii scrisă de Theodorit al Cyrului. Sfântul Maxim a refuzat categoric această însărcinare afirmând că „în această istorie sunt și scrisori ale ereticului Arie și acesta poate fi un pericol pentru cei mai puțin învățați”. Acest refuz a cauzat o ruptură între Maxim și Mitropolit. În ciuda diferendelor ivite, Sfântul Maxim și-a continuat munca de luminare spirituală a rușilor. El a scris scrisori împotriva musulmanilor, catolicilor și păgânilor. A tradus Comentariile Sfântului Ioan Hrisostomul la Evangheliile lui Matei și Ioan. A scris și câteva lucrări proprii.

Când marele Prinț Vasile a vrut să divorțeze de soția lui Solomonia din cauza neputinței ei de a avea copii, neînfricatul Maxim i-a trimis acestuia lucrarea sa „Capitole instructive privind dreapta credință”. În această lucrare îi arăta prințului că nu trebuia să cedeze patimilor cărnii. Prințul nu l-a iertat niciodată pentru această îndrăzneală și l-a întemnițat pe Sfântul Maxim. Din acel moment, o etapă nouă, plină de multă suferință începe în viața monahului.

Greșelile de traducere din lucrările sale au fost privite ca deliberate și intenționate denaturări ale textului. A fost greu pentru el în închisoare, dar în suferințele sale, el a câștigat mila Domnului. Un înger i s-a arătat zicându-i: „Îndură, Avvo! Prin această durere trecătoare vei fi eliberat de chinurile veșnice”.

În închisoare, Bătrânul a scris cu cărbune pe perete un canon al Sfântului Duh, care și în ziua de azi se citește în Biserică: „Așa cum Israel a fost hrănit cu mană în pustie, la fel, Doamne, umple sufletul meu cu harul Tău prin care să slujesc întotdeauna Sfintei Treimi ...”.

După șase ani, Sfântul Maxim a fost eliberat și trimis la Tver. Acolo a trăit sub supravegherea binevoitorului episcop Acacius care s-a purtat cu grijă față de nevinovatul suferind. Sfântul a scris atunci în autobiografia sa: „Cât am fost suferind în închisoare m-am consolat și întărit cu răbdare”. Și încă câteva cuvinte din acest text viu: „Nici durerea, nici întristarea, dragă suflete, nu au fost pe nedrept, pentru că acestea a trebuit să le înduri spre binele tău”.

Numai după 20 de ani petrecuți la Tver, s-a hotărât că Sfântul Maxim poate fi eliberat și-i poate fi ridicată excomunicarea. Sfântul Maxim, deja de 70 de ani, și-a petrecut ultimii ani din viață în Lavra Sf. Treime-Serghiev. Deși oprimarea și munca grea și-au lăsat urmele asupra sănătății sale, spiritul i-a rămas viu, iar el și-a continuat munca. Împreună cu slujitorul și ucenicul său, Nil, sfântul a tradus Psaltirea din greacă în slavonă.

Sfântul Maxim a trecut la cele veșnice pe 21 ianuarie 1556. A fost îngropat lângă zidul de nord-vest al bisericii Sfântului Duh din Lavra Sf. Treime-Serghiev. Multe minuni au avut loc la mormântul Sfântului Maxim. Un tropar și un condac au fost compuse în cinstea sa. Sfântul Maxim este pictat într-o icoană din Sinaxarul sfinților din Radonej (6 iulie).

Ultimele din categorie