Viaţa Sfântului Sfințit Mucenic Eutihie

    Sfântul Eutihie avea ca patrie Sevastopolul. El, auzind de buna vestire a lui Hristos, şi-a lăsat părinţii şi rudele şi s-a apropiat de iubitul ucenic al lui Hristos, de Apostolul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Deci, urmând obiceiurilor lui şi fiind următor vieţii aceluia, învăţase de la dânsul cereasca înţelepciune, şi scosese darul lui Dumnezeu ca dintr-un izvor.

    Umplându-se el de râvna apostolească, a dezrădăcinat din temelie înşelăciunea idolească. Asemenea şi pe Sfântul Apostol Pavel aflându-l, că steaua pe soare, i-a urmat lui, ostenindu-se împreună cu dânsul în propovăduirea cuvântului şi răbdând bărbăteşte toate primejdiile. Pentru aceea este numit ucenic al amândurora, al Sfântului Evanghelist Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu şi al Sfântului Apostol Pavel. Numindu-se el apostol - între cei mai mici apostoli -, deşi nu se află în numărul celor şaptezeci de apostoli, însă s-a cinstit cu numire apostolească, ca unul ce s-a ostenit cu cei mai mari apostoli întru bună vestire a lui Hristos şi ca unul ce a fost sfinţit de dânşii episcop la slujirea cuvântului şi la jertfe. Eutihie a străbătut multe ţări, propovăduind pe Hristos, nu numai cu dânşii, ci şi singur. El nu umblă singur, ci avea călător împreună pe îngerul lui Dumnezeu, care îl întărea şi îi spunea mai înainte cele ce avea să i se întâmple. El suferea pretutindeni legături şi bătăi, şi pătimea cu bărbăţie pentru Domnul său.

    Odată, fiind chinuit de foame în temniţă, i s-a adus pâine de o mână nevăzută, cu care se întărise atât, încât socotea muncile întru nimic. Iar când l-a dezbrăcat ca să-l chinuiască, şi când i-a strujit trupul cu unghii de fier, a curs din cinstitul lui trup, mir de bună mireasmă şi a umplut văzduhul de bună mirosire. După aceea, fiind aruncat în văpaia focului, s-a auzit tunet din cer şi s-a pogorât o ploaie mare, încât a stins focul; iar sfântul a rămas viu şi nevătămat, slăvind pe Dumnezeu. Altădată a fost dat spre mâncare fiarelor; dar şi acelea s-au îmblânzit înaintea feţei lui, şi s-au făcut ca nişte miei.

    Ceea ce este mai de mirare, este faptul că unui leu, dându-i drumul asupra lui, acela a grăit cu glas omenesc, propovăduind măririle Mântuitorului Hristos. Atunci s-au mirat şi s-au spăimântat toţi, care se uitau la acea privelişte. Dar ce minune este pentru că Cel ce a putut de demult să deschidă gura măgarului lui Valaam, să vorbească ca oamenii, oare nu putea să rânduiască gura leului ca să grăiască omeneşte, spre mustrarea şi ruşinarea păgînilor, şi spre mărirea atotputerniciei Sale? Deci şi aici tot Domnul este, cum a fost şi acolo, făcând minuni. Însă cum Sfântul Apostol Eutihie şi-a săvârşit nevoinţa alergării sale, despre aceasta se povesteşte în Prolog că s-a sfârşit fiind adus legat de la Efes în patria sa, Sevastopol. Slujba din Minei pomeneşte în ce chip s-a sfârşit, zicând că i s-a tăiat capul cu sabia, fiind încununat de Iisus cu coroana biruinţei.

    Notă - Unii povestesc despre Sfântul Eutihie că ar fi fost tot acela care se pomeneşte în Faptele Sfinţilor Apostoli la cap.3. Era un tânăr oarecare, anume Eutihie, care, şezând la fereastră, ameţit de somn, a căzut jos din acea casă, de la rândul al treilea şi, murind, l-a înviat Sfântul Apostol Pavel. Dar de această înştiinţare vrednică de credinţă n-am aflat încă, şi nu se pare să fi fost tot acel Eutihie care a căzut, căci era din Troada, precum se arată tot în cap. 3 al Faptelor Apostolilor, care zice: Am venit în Troada... Patria acestui apostol Eutihie care se cinsteşte acum era Sevastopolul.

    Deci, cetatea Troada este în Frigia, iar Sevastopolul în Palestina. Deşi zic cei ce socotesc că Eutihie este unul şi acelaşi cu tânărul din Troada, care a căzut din casă de la rândul al treilea, fiind ucenic al Sfântului Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, însă nu se potriveşte cu sfârşitul. Aceia spun de Eutihie, care este în Faptele Apostolilor, că a propovăduit în Spania, şi acolo s-a dus la Domnul. Iar acest Eutihie care se cinsteşte acum, aducându-se de la Efes în Sevastopol, patria sa, s-a sfârşit prin tăiere cu sabia.

 

Citește alte articole despre: sfânt, mucenic, sfințenie, credinţa, suferinţă, chin

Ultimele din categorie