Sfânta Irina Hrisovalantou, care a primit mere din Rai

La auzul celor povestite, egumena a lăcrimat și s-a rugat cu multă mulțumire Ucenicului iubit al Mântuitorului, Ioan. Atunci marinarul a desfăcut o batistă de mătase și a scos din ea la iveală cele trei daruri dumnezeiești, cele trei mere pe care le-a înmânat cu multă evlavie Sfintei Irina.

Pe 1 ianuarie, Sfânta Irina avea obiceiul de a-l prăznui pe Sfântul Vasile cel Mare, pe care îl avea la mare evlavie, mai ales că amândoi erau din Capadocia. În aceea zi, la a patra strajă a nopții, s-a auzit o voce care i-a spus sfintei: „Să îl primești pe căpitanul care îți aduce mere astăzi și să mănânci, bucurându-te de cele aduse”. Când se cânta Utrenia, a trimis două călugărițe după acel căpitan de care i se pomenise. Când omul era în fața ei, după ce se salutară, l-a întrebat cum de se găsea pe acele meleaguri.

Căpitanul i-a istorisit: „Sunt marinar, originar din insula Patmos. Ne pregăteam să părăsim insula îndreptându-ne spre Constantinopol, vântul fiindu-ne de ajutor, când am văzut pe țărm un bătrân frumos, care striga să îl așteptăm. Noi plecaserăm deja, dar acela a strigat și mai tare, poruncind vasului să stea locului și – o, minune! – acesta pe dată s-a oprit, iar bătrânul a venit la noi mergând pe valuri. Ajungând pe vas, a scos trei mere din sân și mi le-a dat, spunându-mi: „Când vei ajunge în capitală, dă-le patriarhului, spunându-i că i le-a trimis Bunul Dumnezeu și robul Lui, Ioan, din Rai”.

Apoi a scos alte trei mere asemănătoare cu primele, zicând că primise poruncă să le trimită egumenei Mănăstirii Hrisovalantou, Irina, căreia să îi spună: „Să mănânci din acestea și ceea ce râvnește sufletul tău cel bun ți se va da ție, pentru că acest dar vine din Rai, de la Sfântul Ioan”. Zicând acestea, bătrânul I-a dat slavă lui Dumnezeu și, binecuvântându-ne, vasul s-a pornit din loc, iar el s-a făcut nevăzut”. Marinarul a adăugat mai apoi că dăduse deja cele trei mere patriarhului și acum venise să i le înmâneze pe celelalte Sfintei Irina.

La auzul celor povestite, egumena a lăcrimat și s-a rugat cu multă mulțumire Ucenicului iubit al Mântuitorului, Ioan. Atunci marinarul a desfăcut o batistă de mătase și a scos din ea la iveală cele trei daruri dumnezeiești, cele trei mere pe care le-a înmânat cu multă evlavie Sfintei Irina. Atâta erau de frumoase și răspândeau în jur o mireasmă nemaiîntâlnită, încât alcătuiau o priveliște de necrezut, fiind ele trimise din Rai.

După ce a luat binecuvântare de la egumenă, marinarul a plecat în drumul său, iar Sfânta Irina a postit vreme de o săptămână, mulțumindu-I necontenit Domnului pentru darurile trimise. După aceea, spre slava Lui a început să mănânce puțin din unul dintre cele trei mere, fără să mai pună nimic altceva în gură și nici de apă nu s-a atins până în a patruzecea zi. O mireasmă extraordinară și nemaiîntâlnită umplea mănăstirea de fiecare dată când sfânta gusta câte puțin din acel rod al Raiului, de parcă maicile ar fi preparat atunci miruri și arome de mare preț.

Când a sosit Sfânta și Marea Joi a Săptămânii Patimilor, maicile s-au împărtășit toate, iar după aceea au gustat pe rând câte o mică fărâmă din cel de-al doilea măr pe care Sfânta Irina îl primise în dar în chip minunat. Maicile s-au umplut de bucurie și încântare. Cel de-al treilea măr a fost păstrat neatins, urmând ca mai apoi să se dezvăluie şi folosinţa lui.

(Viaţa şi minunile Sfintei Irina Hrisovalantou, care a primit mere din Rai. Viaţa Sfintei Cuvioase Muceniţe Anisia din Tesalonic, Editura Egumeniţa, pp. 29-32)

Ultimele din categorie