Sfântul Gherman de Alaska ‒ drumul spre sfințenie

Sfântul Gherman s-a retras pe Insula Pinului, o insulă părăsită, şi a întemeiat acolo Noul Valaam. I-a ajutat pe băştinaşi în multe feluri, fiindu-le şi duhovnic, dar şi infirmier. Un călător care l-a văzut pe fericitul părinte în anul 1819 spunea că acesta avea trupul încins cu un lanţ de cinci kilograme, uneori umbla desculţ, iar veşmântul era sărăcăcios. Patul său era o bancă, iar perna ‒ două cărămizi şi o scândură.

Fericitul Gherman este primul sfânt ortodox de pe continentul american, propovăduind Ortodoxia în Alaska, împreună cu nouă misionari ruşi. De la el au învăţat mai mulţi sfinţi şi părinţi contemporani, precum Sfântul Ioan Maximovici şi Serafim Rose. Născut în 1757, în apropiere de Moscova, a intrat în Mănăstirea „Sfântul Serghie” la vârsta de 16 ani. Având o rană sub bărbie, a fost vindecat de către Maica Domnului, în somn.

După şase ani, a plecat la Valaam, unde și-a continuat viaţa de rugăciune şi nevoinţă. În anul 1793 Sinodul Bisericii Ruse a decis să trimită în misiune zece persoane care să încreştineze locuitorii insulei Alaska, majoritatea păgâni. Printre cei zece s-a aflat şi Sfântul Gherman care povestea că a botezat mai bine de 7000 de americani şi că a săvârşit mai bine de 2000 de cununii ortodoxe.

Întrucât roadele duhovnicești creşteau, Sinodul Rus a hotărât să numească acolo un episcop, acordând insulei statut de episcopie. Cel ales, arhimandritul Ioasaf, a murit într-un naufragiu, iar pe insulă au mai rămas patru misionari, sub conducerea Sfântului Gherman, care au trebuit să îi înfrunte pe negustorii ruşi din Compania Ruso-Americană, care duceau o viaţă imorală.

Rezistând cu credinţă, Sfântul Gherman s-a retras în cele din urmă pe Insula Pinului, o insulă părăsită, şi a întemeiat acolo Noul Valaam. I-a ajutat pe băştinaşi în multe feluri, fiindu-le şi duhovnic, dar şi infirmier. Un călător care l-a văzut pe fericitul părinte în anul 1819 spunea că acesta avea trupul încins cu un lanţ de cinci kilograme, uneori umbla desculţ, iar veşmântul era sărăcăcios. Patul său era o bancă, iar perna ‒ două cărămizi şi o scândură.

Mânca şi dormea puţin, dar se ruga şi muncea mult. Nu îi îndemna pe ceilalţi să ducă viaţa pe care o ducea el, ci era îngăduitor şi blând chiar şi cu animalele din sălbăticie, pe care le şi îmblânzise. S-a învrednicit de vederea îngerilor, dar şi a duhurilor rele, primind stăpânire asupra stihiilor şi având darul prorociei.

Locuitorii insulei Afognak au văzut un stâlp de lumină deasupra Noului Valaam în noaptea în care Sfântul Gherman a trecut la Domnul. În alt sat, oamenii au văzut ceva asemănător unei făpturi omeneşti ce se înălţa de la Noul Valaam la ceruri. Sfântul Gherman nu a construit decât biserici vii, încât în Insula Alaska toţi aleuţii sunt ortodocşi şi au preoţi care slujesc, provenind din rândurile lor.

Ultimele din categorie