Viflaimul – un colind cu suflet

Documentar

Viflaimul – un colind cu suflet

În lumea satului românesc, în care grajdul vitelor exista în fiecare gospodărie, mesajul Nașterii Domnului era mai ușor de înțeles. Creștinul învăța din colind marea smerenie a Mântuitorului, care a ales să se nască nu în luxul palatelor, ci în fânul vitelor.

Momentul care a schimbat istoria lumii – Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos – a fost trăit cu intensitate de către creștinii din toate timpurile. Sfinți, teologi, ierarhi, monahi și laici au mărturisit prin viața și faptele lor că această sărbătoare este temelia vieții noastre. Dintre toate aceste categorii, creștinii simpli au încercat să zugrăvească, în cuvinte lor, ce aveau în suflet la marea sărbătoare. Așa s-au născut colindele! Deși nu au înțeles prea bine teologia Sfântului Grigorie de Nazians, ei au lăsat, în cuvinte simple, o adevărată comoară peste veacuri. De cele mai multe ori, aceste creații teologice populare au avut la bază informații canonice din Sfânta Scriptură. Un colind foarte vechi - Viflaimul, întâlnit cu precădere în Țara Lăpușului, are la bază un adevăr biblic: Mântuitorul Iisus Hristos s-a născut în cetatea Bethleemului.

Viflaime, Viflaime

Cum de n-ai primit în tine

Pe Fecioara Maria

Să nască pe Mesia?

 

N-ai știut tu, Viflaime

Cu câtă dragoste vine

Cea mai Sfântă-ntre Fecioare

A Domnului Născătoare?

 

N-ai primit tu, Viflaime

În casele tale bune

Să-I dai un pic de sălaș

Celui mai Sfânt Copilaș?

 

Pat moale pe fân uscat

Numai vitele i-au dat

Lumina i-a dăruit

Steaua de la răsărit

 

Peștera-ntunecoasă

A fost a Domnului casă

La venirea Sa în lume

Din vina ta, Vilflaime.

Din dragoste pentru dumnezeiescul Prunc născut în fânul ieslei, poporul român învinovățește cetatea Bethleemului, personificându-o. În gândirea strămoșilor noștri, cetatea ar fi putut să ofere familiei sfinte o casă în care Hristos să se nască. Dar, dacă cetatea nu a făcut-o, vitele din staul au avut mai multă milă față de „dumnezeiescul Copilaș”. Fânul și ieslea, peștera întunecoasă, lumina stelei, toate au fost darul lumii pământești față de Creatorul ei.

În lumea satului românesc, în care grajdul vitelor exista în fiecare gospodărie, mesajul Nașterii Domnului era mai ușor de înțeles. Creștinul învăța din colind marea smerenie a Mântuitorului, care a ales să se nască nu în luxul palatelor, ci în fânul vitelor.

Citește despre: