vindecare

Icoana Maicii Domnului „a Pătimirilor” (Strastnaia)

Această Icoană a Maicii Domnului și-a primit numele „a Pătimirilor” deoarece de-a dreapta și de-a stânga Maicii Domnului se află câte un înger ținând în mână uneltele Pătimirilor Domnului: Crucea, sulița și buretele.

Taina Sfântului Maslu și vindecarea omului

Vindecarea ultimă spre care țintește Taina Sfântului Maslu este restaurarea omului întreg și readucerea lui în starea de sănătate și de relație cu Dumnezeu și cu semenii. Dacă este dăruită vindecarea fizică, și ne rugăm pentru aceasta, atunci o primim cu recunoștință. Însă nu acesta este scopul primar al slujbei. Scopul și efectul principal al vindecării este restaurarea omenirii căzute, bolnave și muritoare, și reașezarea ei în comuniune cu Hristos și cu Biserica, care este deja manifestarea Împărăției pe pământ.

Sfinții Doctori fără de arginți – tămăduitori în numele lui Hristos și misionari ai Lui

Așa cum confirmă și recentele cercetări științifice, dacă medicul ar înălța o rugăciune atât pentru ca Dumnezeu să-l lumineze ca să aleagă cel mai bun medicament sau să opereze în modul cel mai înțelept și responsabil, acolo unde intervenția chirurgicală se impune, cât și spre ajutorul și tămăduirea bolnavului, iar acesta din urmă, la rândul său, dacă s-ar ruga fervent pentru sine însuși și însănătoșirea lui, șansele de vindecare ar fi sporite și înmulțite.

O minune fără dată de expirare

Sfântul Ioan Damaschin, tăindu-i-se mâna, s-a dus la Maica Domnului şi a rugat-o: „Vindecă-mi mâna!”, iar Maica Domnului i-a vindecat-o. Când citim despre asemenea vindecări, ne cutremurăm şi spunem: „Vai, ce minune!”. Da, este o minune, dar nu-i cea mai mare minune aceasta. Marea minune e Liturghia. Marea minune este prezenţa dumneavoastră în biserică, mereu la aceeaşi slujbă de 2000 de ani.

Maica Domnului vindecă omul lovit de fulger

În noaptea ce a urmat după ce l-au dus pe dânsul în biserică, i s-a arătat lui Maica Precista, împreună cu Sfântul Ipolit. Dânsa porunci Ierarhului Ipolit să-l tămăduiască pe Petru. După porunca Maicii Domnului, Sfântul Ipolit l-a tămăduit îndată.

Hristos, Vindecătorul

Azi, demonii s-au reprofilat și ei. Duhul limbuției este cel care ar trebui scos mai des decât cel al muțeniei. Căci multa vorbire, și încă cea în deșert, este cea care pune adesea stăpânire pe sufletele noastre. Spre a nu fi acuzat că tocmai eu sunt unul dintre exponenții ei, mă opresc aici. Nu înainte de a vă ruga să devenim cu toții mărturisitori. Asemenea celor doi orbi vindecați.

„După credința voastră, fie vouă!” (Matei 9, 27-35)

Nu ne depărtăm de Capernaum. Suntem în cetatea Lui. A lui Iisus Hristos. Momentul ce ni-l redă Evanghelia de astăzi se desfășoară îndată după învierea fiicei dregătorului – în alt loc ni se păstrează numele, Iair, mai marele sinagogii (Luca 8, 41). Întreg capitolul Evangheliei ne înșiră o lungă făptuire de vindecări.

Puterea vindecătoare a Sfintei Împărtășanii

La insistența lui, a primit cuminecarea și, deși se împărtășise cu conștiință curată și bucurie, a adormit șase ore. Când s-a trezit era sănătoasă cu desăvârșire! Profesorul Botkin, cel care îi urmărea îndeaproape starea de sănătate, văzând asemenea schimbare, a rămas pentru mult timp tăcut.

Cu domnul demonilor scoate pe demoni (Matei 9, 27-35)

Nu cu demonii ne ține Hristos uniți. Cei uniți prin demoni îi auziți și, culmea, îi ascultați fără să crâcniți deși vedeți minciuna, auziți cuvintele înșelătoare și jignitoare la tot ceea ce înseamnă viață. Poate dacă am fi mai atenți la dragostea lui Dumnezeu orbii și muții și șchiopii și bolnavii iremediabil ar avea ajutor în vindecare și de la noi, cei care ar trebui să-i ospețim în iubirea noastră. Ca oamenii lui Dumnezeu. care nu, nu cu demonii ne ține uniți. Ci cu marea și inegalabila Sa iubire.

Moaştele Cuvioasei Teodora de la Sihla ‒ în peşteră, spre închinare, peste 100 de ani

Vestea despre viaţa şi mutarea Sfintei Teodora de la Sihla s-a răspândit repede în toate mănăstirile şi satele din Moldova şi chiar dincolo de hotarele ei. De aceea alergau la moaştele ei din peşteră călugări şi credincioşi de prin sate şi mai ales cei bolnavi, şi se vindecau de suferinţă. Căci trupul ei preamărit cu neputrezirea era izvorâtor de bună mireasmă şi făcea minuni. Unii sărutau sfintele ei moaşte, alţii îşi atingeau bolnavii de sicriu, iar alţii se spălau cu apă din fântâna ei şi primeau ajutor şi mângâiere.

Pagini