Pierdută în negura istoriei credințelor și păstrată ca metodă de vindecare de către inițiați, rugăciunea stă la baza terapiilor alternative – sacroterapia.

Sănătatea este condiția de bază pentru ca un om să poată desăvârși lucrarea sa pe pământ. Se știe că majoritatea oamenilor se nasc sănătoși, dar, pe parcursul vieții, din diverse motive, își șubrezesc sau își pierd total sănătatea.

Medicina modernă vine în întâmpinarea oamenilor cu metodele cunoscute, dar, de multe ori, se recunoaște învinsă. Nu de puține ori, medici renumiți în specialitățile lor au recomandat familiei celui bolnav să apeleze la preoți. Aceste recomandări nu sunt întâmplătoare – bolnavi externați în ultima fază a bolii, revenind la control după sacroterapie, erau de nerecunoscut de medicii lor, datorită vindecărilor miraculoase petrecute. Credința în această terapie a făcut și face minuni în fiecare zi, doar că noi trebuie să avem ochi pentru a le vedea. Boli asemenea cancerului au fost vindecate, în mod miraculos, prin adresarea de rugăciuni sfinților taumaturgi, precum Sfântul Nectarie din Insula Eghina, Grecia.

Durerile, indiferent de cauză, nu sunt eliminate doar cu pastile, unguente, cataplasme sau prin intervenții chirurgicale, ci și cu ajutorul rugăciunii. Revista „Formula AS” din țara noastră prezintă numeroase cazuri de vindecări prin rugăciune. Medicina clasică și o parte dintre terapiile alternative au ca scop vindecarea prin echilibrarea corpului. Omenirea este expusă, poate mai mult ca oricând, bolilor nervoase și psihice, cauzate de stres și de problematica tot mai complexă a lumii în care trăim. Clinicile și spitalele nu mai fac față multitudinii și diversității cazurilor, astfel încât situația pare adesea scăpată de sub control.

Terapia prin rugăciune sau sacroterapia este cea care recondiționează sănătatea, prin purificarea părții fizice și spirituale a corpului uman. Dacă medicina clasică și o parte a terapiilor alternative își desfășoară activitatea în unități spitalicești, saloane de sănătate, baze de tratament sau ambulatoriu, terapia prin rugăciune se poate efectua oriunde, oricând, cu sau fără asistență. Sacroterapia, considerată o terapie alternativă la îndemâna tuturor oamenilor, este fundamentală, având în vedere că omul este o ființă ce aparține lui Dumnezeu prin înzestrarea sa cu suflet.

De-a lungul istoriei, s-a dovedit faptul că rugăciunea este prima și cea mai la îndemână modalitate de invocare a lui Dumnezeu în orice împrejurare, dar mai ales în caz de îmbolnăvire. Ea trebuie făcută din inimă, cu credință și smerenie, în orice vreme și împrejurare, cu nădejde în puterea de tămăduire a lui Dumnezeu. Cu rugăciune a înfăptuit Domnul Iisus Hristos minunile Sale în prezența sfinților apostoli și a mulțimilor.

Cu rugăciune au fost ridicați din patul de suferință mii de muribunzi de către urmașii lui Hristos – apostolii, ierarhii și preoții. Sfântul Apostol Iacov, în epistola sa, ni se adresează: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului... și vă rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea străduitoare a dreptului”.

Rugăciunea este putere, nădejde și slavă, mai presus de vindecare. Ea dă putere celui în suferință pentru a suporta durerea fizică, asemenea Mântuitorului pe drumul Golgotei. Spusă prin cuvinte simple sau parcurgând cartea după tipic, rugăciunea are puterea de tămăduire. Sfintele Masluri aduc bolnavului liniștea sufletească și vindecarea în mii de cazuri, de la boli ale organelor interne și boli psihice, până la deznădejde, cu ajutorul rugăciunii, după credința fiecăruia. S-au scris mii de pagini despre vindecări prin rugăciunea colectivă din sfintele mănăstiri și bisericile de parohie.

Sfinți, precum Cosma și Damian, Pantelimon sau Haralambie, sunt doar câteva dintre numele la care creștinii se roagă pe patul de suferință. Îndemnul sfinților părinți este arhicunoscut: „Cheamă pe Dumnezeu în ajutorul tău, în orice vreme și în orice loc”. 

,,Fiul meu, Eu sunt Domnul care te întărește în ziua necazului tău. Vino la Mine când ești necăjit. Din pricina că te rogi prea rar, mângâierile cerești se îndepărtează de la tine. Înainte de a cere cu stăruință ajutorul meu, umbli să găsești ușurare în altă parte, dar toate acestea nu-ți sunt de niciun folosos, și, în cele din urmă, trebuie să mărturisești că numai Eu pot să mântuiesc pe cei ce nădăjduiesc în Mine. Nicăieri nu se poate găsi sprijin puternic, sfat bun sau tămăduire desăvârșită”.

(Preot Bulgaru Ciprian)