Evanghelia duminicii a patra după Paști ne prezintă vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda. Știți textul – (Ioan 5, 1-15). O parte din el se citește la slujba sfințirii apei (aghiasma mică).                                                                                     Bolnavul de la Vitezda este trezit, aproape izbit de întrebarea Mântuitorului care poate părea neavenită: „Vrei să te faci sănătos?” Normal că voia. Sau... poate că nu. De fapt, nici el nu mai știa exact ce voia. Era captiv în propria viață și deja abandonase lupta. De aceea îl și întreabă Domnul. Văzuse și Hristos că respectivul nu avea parte de ajutor din partea nimănui. Lucru de înțeles, omenește vorbind. Fiecare din cei de acolo îl ajuta pe cel cu care și pentru care venise. Și care accepta și voia să fie ajutat. Poate că demult, la începutul celor 38 de ani de când zăcea acolo, și bolnavul nostru ar fi avut parte de ajutor. Însă, în viață, uneori oamenii se victimizează. Să spui că tu vrei, dar alții nu te lasă, sau nu te ajută, este o atitudine pe care o întâlnim adesea. Asta făcea bolnavul din Evanghelie. Se complăcuse în statutul de victimă, de abandonat, de neajutorat. Nu știm de ce! Valurile vieții uneori te acoperă și unii consideră că este mai bine să rămână la fundul apei. Că dacă se ridică, cine știe... poate apar iar curenți mari.

38 de ani. De atâta amar de vreme bolnavul locuia practic la Vitezda, o piscină publică unde uneori se întâmplau miracole. Îi devenise domiciliu forțat... de împrejurări. El ajunsese la momentul în care propria-i vindecare, atât de dorită cândva, i se părea imposibilă. Îi vedea pe alții cum vin bolnavi și pleacă sănătoși, realitate care pentru el nici nu mai exista. Până când apare Hristos-Domnul, Care nu are timp de pierdut cu cei care refuză binele în viața lor. Îi vede în adâncul sufletului rana singurătății provocată de propriul refuz la mâna întinsă a unora. Abrupt și direct, Mântuitorul îl întreabă pe bolnav: „Vrei să te faci sănătos?” De fapt, această întrebare îl vindecă pe bolnav, îl trezește la viața adevărată, nu la o viață letargică, de victimă a propriei neputințe. Bolnavul, nici măcar nu răspunde clar, cu da sau nu, ci începe să dea vina pe alții, pe sistem, pe boală... Hristos îi oferă vindecarea, punându-l să-și ia și patul de acolo ca nu cumva respectiva rogojină să devină cuibul unui alt bolnav, confuz și indecis, zdrobit de lipsa unei perspective pozitive.

Astăzi, Vitezda este Biserica, iar slăbănogii sunt mulți. Poate prea mulți și prea puțin vizibili. Mulți au nevoie să fie aduși, dar nu forțați, ci întrebați: Vrei să-ți schimbi viața? Vrei să te vindeci de boală, de frică, de eșec, de depresie, de neîmpliniri, de frustrări, de necredință, de propria viață în care te simți încleștat? Dacă da, hai la Hristos. Dar să fii hotărât. Dacă nu, rămâi pe lângă Biserică (Vitezda). Alții ți-o vor lua înainte și se vor vindeca. De fapt, Hristos ne întreabă pe fiecare dintre noi: Vrei să fiu prezent în viața ta? Răspunsul  I-l dăm personal. El, cu siguranță, ne va ajuta.