Aceasta este lucrarea noastră, anume: să ne educăm pe noi insine şi să ne obişnuim copiii să facă ce trebuie. Cu ce curaj vom sta altfel dinaintea tronului Domnului Hristos? Dacă avem nevastă şi copii neascultători, o să dăm socoteală? Sigur, dacă nu fac ce trebuie, pentru că, pentru mântuire nu ajunge să fim doar noi virtuoşi. Dacă cel ce n-a folosit talantul nu numai că n-a câştigat nimic, dar a şi fost pedepsit, e limpede că nu ajunge, ca să ne mântuim, doar propria noastră virtute. Trebuie să avem grijă şi de virtutea celuilalt.

Să ne îngrijim, aşadar, mult si de soţia noastră, sa veghem si asupra copiilor şi asupra servitorilor noştri, dar şi asupra noastră şi să-i corectăm şi pe ei. Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute in lucrarea noastră. Daca asta ne-a dat în grijă, atunci de asta să ne îngrijim şi El o să ne ajute. Dar dacă ne vede nepăsători, n-o sa ne mai întindă mâna. Dumnezeu nu ne ajută ca noi să dormim. Ne ajută când ne vede ostenindu-ne. Ajutor nu i se dă celui ce lâncezeşte, ci celui care lucrează. Totuşi, bunul Dumnezeu poate şi ne ajută să ne împlinim această menire şi o face ca să ne învrednicim toţi de bunătăţile pe care ni le-a făgăduit.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinţii şi educarea copiilor, Editura Agapis, 2010, p.32)