Astăzi este tare Soarele pe-ntinsul rece al trupului ce-şi înfinge în inimă cruce

Şi păsări din lațurile lumii funebre triluie amarul ce umple gurile noastre.

Sufletul meu îl caută pe cel pereche în plânsul nesfârşit al păcatului dulce,

Ce încărnează cu spinii de fier ai coroanei frunțile şi cu suliţe, nevinovate coaste. 

Unduire de caval şi bocet de bucium ce-anunţă aprioric moarte peste viaţă...

Aşa este fiecare prag de înserare de care mă sprijin cu deschisa-mi rană,

Peste care Iisus Răstignitul, Bătutul, Ponegritul, Îşi pune zdrobita-I faţă,

Precum odinioară ulei şi vin, Samarineanul, sau peste foame, dulcea mană.

Clopot cu dangăt de metal, strujit în focul credinţei neîncredinţate înnoptării,

Ne mângâie-n surdina rugăciunilor ce-şi îmblânzesc pornirile din trupuri şi din minţi,

Ne-aprinde în sfeşnicele lemnului tocit de preumblat vestirile Învierii,

Iar scânteierile luminii spre apus, din zile cu înserare Mare, ne-adorm cuminţi.