Luni, 20 aprilie 2015, a avut loc, la Casa Studenților, premiera documentarului „7 Cuvinte - Povestea unui biruitor”, film despre viața părintelui Gheorghe Calciu.

Povestea acestui biruitor, care a petrecut 21 de ani după gratii, trecut prin experiențe limită în cele mai de temut închisori din România comunistă (Pitești, Jilava, Aiud), a adunat în sală peste 500 de tineri. Timp de o oră jumătate, aceștia au fremătat, au zâmbit, s-au îngrozit, au rămas uimiți în fața libertății care se poate dobândi numai alături de Hristos.

Încă de la începutul documentarului, preotul Gheorghe Calciu mărturisește că baza tăriei lui de mai târziu a stat în educația primită în copilărie și adolescență, într-o familie credincioasă. Mama sa, femeie simplă, l-a învățat prin purtarea și rugăciunea ei mai multă teologie decât însăși facultatea. Părintele subliniază faptul că, în satul în care a crescut, viața spirituală era extrem de adâncă.

Întemnițat pentru „vina” de a-și fi iubit țara și credința, a avut un moment de cădere, după cum însuși mărturisește ulterior, de nenumărate ori. Când și-a revenit, s-a întors către Dumnezeu mai bun, mai jertfitor, mai râvnitor ca oricând. Nu a putut continua medicina începută înainte de a fi închis, așadar a făcut studii filologice, apoi teologice, ajungând preot și profesor la Seminar.

În plin regim comunist, în postul mare al anului 1978, s-a decis să le spună tinerilor Adevărul. Timp de șapte săptămâni, în fiecare miercuri, îi îndemna pe cei care se adunau către un „zbor înalt”, demn, eliberator din sclavia materiei. Tinerețea se sacrifică, ea aspiră spre înălțimi, așadar merită să știe că are pentru ce lupta: „Spre stupoarea ta, vei afla că viaţa noastră nu sfârşeşte în moarte, ci în înviere; că existenţa noastră este spre Hristos şi că lumea nu este doar un moment gol, în care să stăpânească neantul. Vei avea o nădejde și nădejdea te va face tare. Vei avea o credinţă şi credinţa te va mântui” (din primul cuvânt către tineri, intitulat Chemarea).

A fost arestat din nou și eliberat la presiunile puterilor străine. Expulzat în America, a dat dovadă de dragoste și generozitate fără limite în parohia pe care o păstorea, unindu-i pe toți credincioșii, ca într-o familie. S-a dat pe sine lor, însă nu a uitat de rădăcinile din România, întorcându-se și bucurându-se de țara în care s-a format, ori de câte ori putea. 

Prezența tinerilor în număr mare la premiera filmului ne face să credem că aceștia mai sunt, chiar și în ziua de astăzi, fascinați de jertfă, de actele de eroism. Sufletul lor este viu, neîntinat de blazare, are o chemare către ceea ce este autentic, caută ceea ce merită cu adevărat. 

(Diana Prisecaru, ATOR Iași)