Gheronda Efrem Aghioritul, (Filotheitul) - Despre înfruntarea ispitelor

Un tânăr avea război și l-a rugat pe Dumnezeu: „Dumnezeul meu, slobozește-mă din războiul acesta”. Și Dumnezeu i-a auzit rugăciunea și i-a dat slobozire. Și odată s-a dus la un mare bătrân, încercat, care a trecut prin multe, „un lup de mare” cum zicem noi, și îi spune: 

- Gheronda, m-am odihnit de patimi.

- Ce spui?

- Iată, m-am odihnit. Nu mă mai luptă aceea, nici cealaltă. L-a privit „cu ochi încruntat”, țintuindu-l cu privirea, și i-a zis:

- De pe-acum odihnă, de pe-acum pensie micșorată? Greșeală! Mai întâi că L-ai rugat singur pe Dumnezeu ca să-ți vină odihna aceasta. Acum du-te la părinți să le spui să facă rugăciune pentru tine, să Îl roage pe Dumnezeu să-ți întoarcă patimile înapoi. Să lupți, să crești duhovnicește și să iei pensie mare poimâine. Nu de pe acum pensie!

Înțelegeți? Ce vrea să ne spună părintele acesta? Că nu ne este de folos odihna de pe acum. În clipa în care suntem tineri avem nevoie de războaie, de patimi ca să le lovim. Acestea stăruie și noi trebuie să le lovim.  Și îngăduie Dumnezeu, zice avva Isaac, să nu ne fie ascultată rugăciunea pe care o facem în alfabetul războiului, fiindcă, luptându-ne și amintindu-ne numele lui Dumnezeu, se sfințește mintea, gura, inima, cu numele lui Hristos. Având război, ești silit să spui rugăciunea. „Ajută-mă, Hristoase, ajută-mă Maica Domnului!” și acest nume pe care îl strigi, acesta aduce sfințenia.

Un frate avea război trupesc, mare, și din războiul pe care îl avea, își tăia gândurile, făcând plimbări pe afară în continuu și striga : „Doamne, Iisuse Hristoase, Doamne Iisuse Hristoase!” Îi zice bătrânul lui, care era luptător vechi și viteaz: „Fiule, văd că ai război. Vrei să fac rugăciune, ca să plece de la tine războiul? ”

- Nu, gheronda, te rog, să nu faci rugăciune, lasă-mă așa, că mă folosesc.

- Dumnezeu să te ierte, fiule, ți-ai găsit calea! Aceasta e calea lui Dumnezeu! Asta voiam să aud de la tine. Fiindcă dacă mi-ai fi spus: „Da, gheronda, fă rugăciune, ca să plece războiul” era ca și cum ai fi încetat să-ți împletești cununa. Cununa trebuie să fie întreagă, cu toate florile, și garoafe și trandafiri și altele. Ce vrei, cu vreo câteva flori să termini treaba? Nenorocit este omul acela.

Așadar, vreau să spun, copii, că dacă nu învățăm cum se duc războaiele, să nu ne așteptăm să facem progrese. Și chiar dacă învățăm literele, chiar dacă citim, chiar dacă medităm, nimic nu facem dacă nu învățăm să luptăm gândurile și închipuirea. Să avem între noi dragoste și să ne jertfim unul pentru celălalt : „Tu să nu-mi faci nimic, eu să-ți slujesc”. Aceasta este legea evanghelică. De nu faci astfel să nu te aștepți să aplici Evanghelia corect.

„Mi-ai slujit? Mi-ai făcut ceva? Și eu îți voi răspunde la fel. Îți voi face asta, ca să-mi faci cealaltă”. Nu este călugăresc acest lucru. Biruiește răul cu binele. Acesta te-a osândit, nu te-a slujit? Tu ușurează-l, tu fă-i bine. Tu înaintea lui Dumnezeu ce vei face? Nu tu vei plăti factura lui. Tu vei plăti factura ta. Plătește acum, pune Evanghelia în practică și poimâine Hristos, Evanghelia aceasta, te va îndreptăți. Ce a zis Hristos? „Cuvântul pe care l-am grăit, acela te va judeca în ziua Judecății”. Ai auzit Evanghelia, o știi, dar cedezi poftei și nu faci acest lucru. Așadar, dacă aplicați Evanghelia, atunci veți putea trece în libertatea fiilor lui Dumnezeu.