Maică Serafima, de ce ați rămas la mănăstire de la opt ani, cine v-a adus?

Mamaia m-a adus și mie mi-o fost drag. Am fost zece la părinți. La noi în casă n-auzeai un cuvânt rău. O dragoste frumoasă, mare, Maricică! Toți copiii cu pântecele umflate, de cât mâncam. Băieții se puneau pe margine și terminau îndată din farfurie. Și băteau cu lingura în masă, să le mai pună. Și mamaia, poc! în capul lor (râde cu poftă).

Tataia avea două vaci cu lapte și tăia sfeclă pe o băncuță. Frații mei erau preoți la schit, la Țibucani, și unul murise. Patru am plecat de-acasă la mănăstire. Maică, am fost mulți, dar toți ne-am împrăștiet. Unu-i înmormântat în București, unul în Lugoj. O murit toți.

„Toți îmi dădeau bani când mă auzeau cum bat toaca”

Eu am învățat la școală aici, în Războieni. Iar maica stareță de atunci, o maică prezentabilă, arhimandrită, spunea: Adă fata, că o fac măicuță. Mi-a dat scofie mititică, hăinuțe pe potriva mea, eram frumoasă tare și dragă la toți. E demult tare de atunci. Aveam niște sprâncene negre, arcuite, dar mi s-au rupt acum toate. Toți îmi dădeau bani când mă auzeau cum bat toaca. Veneau preoții la clopotniță să vadă cine toacă sus.

Am avut maica mea, care a stat la pat 26 de ani bolnavă și pe care de mititicuță am îngrijit-o. Puneam un cerșaf peste ea și așa dădeam cu var, să fac curat, că venea s-o împărtășească, veneau musafiri s-o vadă. Era deșteaptă și tare mai iubea curățenia.

***

Pe maica Serafima am întâlnit-o vara trecută. Ieri seară, pe 19 aprilie 2015, în ultima zi din Săptămâna Luminată, maica Serafima a trecut la Domnul. Înmormântarea va avea loc miercuri, la Mănăstirea Războieni.

*** Despre Maica Serafima puteți citi și:

Secretul maicii Serafima de la Războieni

„Cine a strigat-o pe Maica Domnului, i-o fost bine!”

Eu nu cânt altfel decât «veșnica pomenire!», ca să nu-mi uit groapa

„Eu am fost blânduță și am învățat pe altele”