Sfântul Proroc Ioan Botezătorul este zugrăvit cu aripi, după cuvintele pe care le-a spus Însuși Mântuitorul Hristos: „Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el” (Luca 7, 28) și „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea Feţei Mele” (Maleahi 3, 1). Sfântul Ioan este, aşadar, numit „înger” de Mesia Însuşi şi de prorocul Maleahi.

Sfânta Tradiție îl numește pe Sfântul Ioan „Îngerul pustiei”, deoarece a trăit toată viața în rugăciune, abstinență și castitate, nefiind ispitit de lucruri lumești, ci tânjind mereu spre Cer. Acest mod de viață se aseamănă întru totul căii monahale, care mai este numită uneori și „viață îngerească”.

Cea mai veche icoană cunoscută a Sfântului Ioan Botezătorul, înfățișat în picioare, cu aripi, se păstrează în Serbia, la Areljie şi datează de la sfârşitul secolului al XIII-lea. O altă icoană de acest fel, realizată un secol mai târziu, este o miniatură dintr-o Psaltire sârbească, aflată la Munchen.