Nimic să nu fie mai de cinste pentru o femeie decât bărbatul ei, iar de bărbat nimic să nu fie iubit mai cu aprindere decât femeia lui. Armonia dintre femeie şi bărbat păzeşte împreună viaţa noastră a tuturor şi face să se susţină întreaga lume. Căci după cum atunci când femeia se clatină, se prăbuşeşte întregul cămin, la fel şi când soţii trăiesc în neînţelegere se răstoarnă întreaga noastră viaţă.

Căci vezi: lumea este alcătuită din cetăţi, cetăţile sunt alcătuite din case, casele sunt alcătuite din bărbaţi şi din femei. Dacă a intrat războiul între bărbaţi şi femei, atunci a intrat în case, iar când sunt tulburate casele, sunt răsturnate şi cetăţile, iar când are loc o răsturnare de cetăţi, atunci, cu necesitate, s-a umplut de tulburare, de război şi de luptă şi lumea întreagă.

De aceea a pus Dumnezeu multă purtare de grijă în cazul acesta; de aceea nu a permis El ca să fie alungată de bărbatul ei femeia, decât numai din pricină de adulter.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Non esse desperandum)