Diferența între cunoașterea despre Dumnezeu și cunoașterea lui Dumnezeu este o atitudine lăuntrică și o implicare personală lăuntrică, care se numește pocăință. Dacă nu ai această pocăință, rămâi la nivelul superficial de achiziționare de informații religioase și teologice despre Dumnezeu.

Sfânta Maria Egipteanca a ieșit în pustie și a trăit în niște condiții despre care ai zice că este coronavirus la puterea nu știu cât, pe un timp incredibil. Nu avea nicio acoperire din partea ajutorului omenesc, deci și-a pus toată nădejdea în Dumnezeu și a funcționat teribil. Ne amintim de ea cu toată evlavia și constituie un model infinit, ca atenție în privința pocăinței, pentru noi toți.

Nu putem participa la Înviere, de-aia mă gândesc și eu așa, dibui... Părintele Visarion spunea că o să fie foarte multă prospețime de Înviere anul acesta. Da, dacă se dezmeticesc inimile. Dacă nu avem slujbele și ne plafonăm așa, suntem inerți. Deci, simțim primăvara zilele acestea în măsura în care ne punem foarte serios problema de pocăință pentru sufletele și trupurile celor pe care îi purtăm în rugăciune, atinși de boala aceasta sau care luptă cu această boală.

Dacă suntem direct implicați și stârniți de dificultatea aceasta care a venit asupra noastră, să punem propria noastră pocăință. Și vă spun adevăratul cuvânt: atitudinea noastră corectă față de criza aceasta este cea care trece prin propria pocăință! Dacă nu există pocăința aceasta lăuntrică, rămânem doar vorbitori.

Kallistos Ware vorbește de primăvara lăuntrică. Sfântul Sofronie spune: „Nu ați plâns suficient ca să apucați să simțiți bucuria și Învierea!”. Știți că în Sfântul Munte, câteodată când văd un monah care este trist, monahii între ei își spun: „Nu și-a plâns destul păcatele în noaptea asta!”.