binecuvântare

Ieroschimonahul Paisie Olaru – despre chemarea pentru viaţa monahală

Unii vin la mănăstire că văd slujbe frumoase, sau la îndemnul unor rude, sau din sărăcie în familie, sau că sunt puţin bolnavi, sau că nu se înţeleg în casă, sau ca să se pocăiască de păcatele tinereţii, sau ca să ajungă preoţi, sau din alte pricini. Însă cel mai bine este când vine omul chemat de Dumnezeu, prin glasul stăruitor al conştiinţei şi cu binecuvântarea duhovnicului său. Aceasta este cea mai frumoasă chemare de Sus la viaţa îngerească!

Mănăstirea Rousanou – Meteora

Poate cea mai pitorească dintre Meteore, Mănăstirea Rousanou a fost construită în aşa fel, încât pare o prelungire firească a vârfului stâncii. De la înălţimea ei se pot vedea Mănăstirile Sfântului Ştefan şi Sfintei Treimi, spre răsărit, iar spre apus, Mănăstirile Varlaam şi Marea Meteoră.

IPS Teofan: „Copiii sunt izvor de bucurie, de bine şi de binecuvântare pentru întreaga familie”

„Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”, pare să spună mama născătoare de mulţi copii, precum Isaia profetul odinioară. „Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi răzbunător”, pare să spună împreună cu împăratul David tatăl ocrotitor al familiei cu mulţi copii. Tot el se fericeşte, văzându-se înconjurat de fii şi fiice, zicând: „Fericit este omul care-şi umple casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşul său în poartă”.

Nu binecuvântezi tu… Eu binecuvântez!

Preotul se oferă în totalitate pe sine însuși, trup și suflet, pentru a împlini această înaltă slujire. Nu devine preot oricine dorește, ci doar acela pe care îl cheamă Dumnezeu.

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe – sfaturi pentru monahii din obştea sa

„Nici după moartea mea să nu îndrăzniţi a ieşi de sub jugul Domnului, nici să vă întindeţi, cercând alte vieţi; ci să vă mulţumiţi cu acest încredinţat podvig (jug, povară), întru care sunteţi bine deprinşi şi chemaţi de însuşi Duhul Sfânt, având spre neruşinată pildă pe cei 24 de ani ai supunerii mele, când am fost sub ocârmuirea dreptului bătrân Kir Paisie, stareţul meu cel din chinovie.” 

„Poruncile” Cuviosului Arhimandrit Gheorghe pentru mântuirea călugărilor

De se vor întrarma călugării cu aceste patru arme, adică, întâi să facă toate cu binecuvântare; apoi să se spovedească adesea; apoi să ţină măsura dreptei socoteli şi să aibă smerita înţelepciune, atunci vor putea omorî toate patimile limbii, ale inimii şi ale simţurilor, făcându-se de-a pururea vrednici împărtăşirii dumnezeieştilor Taine.

Mitropolitul Andrei Şaguna – Primele traduceri ale Bibliei în limba română

Limba acestei cărţi nu e făcută, ci luată chiar din gura poporului. Şi aşa traducătorul nu e decât un răsunet, nu numai al limbii, ci şi al simţirii şi, peste tot, al chipului cugetării poporului. Cu tot dreptul dar se pot numi aceste ediţii, cea dintâi Biblie - nu a românilor din Ardeal, ori din Ţara Românească, ori de aiurea - ci cea dintâi Biblie a poporului românesc întreg, cel dintâi glas obştesc cu care se roagă acest popor Părintelui din Ceruri. 

Binecuvântarea mare de la începutul Sfintei Liturghii

Când ne îndreptăm gândul spre Dumnezeu ne vine în minte slava cea mai presus de cuget, din care decurge admirația noastră față de El, adică slăvirea. Mai departe, cugetând la bunătatea și iubirea Lui față de oameni reiese recunoștința sau mulțumirea. Cugetând apoi la răutatea omenească ne putem da seama cât de mult iubește Dumnezeu pe oameni, iar a pomeni păcatele noastre în fața lui Dumnezeu este ceea ce se cheamă mărturisire.

Învăţăturile Protosinghelului Vichentie Mălău pentru fiii săi duhovniceşti

Toate ale călugărului sunt sfinte, căci călugărul este afierosit lui Dumnezeu. De aceea, lucrul său să fie făcut cu binecuvântare; cuvântul lui, înţelept şi dres cu sare; rugăciunea lui, curată ca ceara şi fierbinte ca focul; chilia lui, simplă ca o peşteră, dar sfântă ca o biserică.

Protosinghelul Vichentie Mălău, povăţuit în Sfântul Munte pe calea mântuirii

„Să te rogi neîncetat cu lacrimi, rostind rugăciunea lui Iisus; să mănânci o dată în fiecare zi, să priveghezi mereu şi să faci ziua şi noaptea închinăciuni şi metanii. Tot ce faci să fie cu poruncă şi binecuvântare; Sfânta Liturghie şi cele şapte laude să nu-ţi rămână niciodată, iar de păcatele trupeşti, de zavistie şi de iubirea de argint să fugi până la moarte.”

Pagini