binecuvântare

Un cuvânt poate ridica un om sau îl poate dărâma

Cu ce vom îmbogăți noi chipul de lumină și de vis al lumii? Cu ce vom spori noi armonia și frumusețea vieții? Cu ce vom adânci noi taina cea mare din inima Universului?

Minunea Sfântului Spiridon de la Sinodul I Ecumenic – reprezentare iconografică

În iconografia ortodoxă, Sfântul Ierarh Spiridon ține în mână o cărămidă care, după binecuvântarea sfântului, se descompune în foc (care urcă), apă (care curge printre degetele sfântului) și lutul care rămâne după aceasta.

Scopul și rostul ierurgiilor

Între om şi natură a existat de la început o solidaritate nu numai de structură, făptura fizică a omului fiind alcătuită din aceleaşi elemente primordiale ca şi natura, ci şi o comunitate de destin, în ordinea religioasă. După învăţătura Bisericii, păcatul omului a făcut întreaga natură să sufere împreună cu el. Urmările dezastruoase ale păcatului originar asupra firii zidite au făcut-o să aştepte şi să dorească şi ea izbăvirea din stricăciune, ca şi omul.

„După trei zile, a plecat din spital pe picioarele ei” – o mărturie plină de întâmplări despre ajutorul și binecuvântarea Sfântului Spiridon

Medicii au fost foarte miraţi de schimbarea bruscă a stării lui într-una foarte bună, fără o medicaţie deosebită. L-au mai ţinut câteva zile, pentru a urmări evoluţia stării lui.

Cum ajungi să ai parte de iubirea adevărată?

A înţelege că persoana de lângă tine este jumătatea ta şi că nu îţi imaginezi existenţa alături de alta, se numeşte dragoste. Ea vine doar după ce corabia vieţii a supravieţuit mai multor furtuni.

Dragostea duce sufletul de la poarta Cerului înaintea Tronului Preasfintei Treimi

Odată a venit o femeie împreună cu fiul ei la Părintele Cleopa. Când i-a dat binecuvântare, necunoscând-o mai dinainte, părintele a spus: „Numai mamă să nu fii!”. Iar în predica din seara aceea a vorbit mai mult împotriva desfrânării şi a beţiei, patimi care îl stăpâneau pe fiul acelei mame. Apoi ne-a mărturisit acea creştină că fiul său, după plecarea de la mănăstire, a părăsit cu totul acele patimi, cu rugăciunile Părintelui Cleopa.

„Acela care face ascultare de starețul său Îi urmează lui Hristos”

Să vă pregătiți gândul astfel încât, dacă vă împlinește cererea, să puteți spune: „Să fie binecuvântat”, iar dacă nu, să puteți spune aceleași cuvinte.

Ascultarea este cheia care deschide ușa tuturor virtuților

Mai mult se odihnește Dumnezeu în ascultare, decât în alte virtuți. Și celelalte virtuți ajută, însă cum lucrează ascultarea, nu lucrează celelalte virtuți. De aceea, să vă îngrijiți mai mult de ascultare.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – despre chemarea pentru viaţa monahală

Unii vin la mănăstire că văd slujbe frumoase, sau la îndemnul unor rude, sau din sărăcie în familie, sau că sunt puţin bolnavi, sau că nu se înţeleg în casă, sau ca să se pocăiască de păcatele tinereţii, sau ca să ajungă preoţi, sau din alte pricini. Însă cel mai bine este când vine omul chemat de Dumnezeu, prin glasul stăruitor al conştiinţei şi cu binecuvântarea duhovnicului său. Aceasta este cea mai frumoasă chemare de Sus la viaţa îngerească!

Ce sunt ierurgiile?

Ierurgiile sunt slujbe, rânduieli şi rugăciuni pentru binecuvântarea şi sfinţirea omului în diferite momente şi împrejurări din viaţa sa, dar şi pentru binecuvântarea şi sfinţirea naturii înconjurătoare şi a diferitelor lucruri sau obiecte de folos omului.

Pagini