bucurie

Bucuria căsătoriei este adâncă și liniștită

Bucuria de pe urma încheierii căsătoriei nu este furtunoasă, ci adâncă şi liniştită.

Hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava – veche tradiţie ortodoxă naţională

Pelerinajul se începe din dimineaţa zilei de 23 iunie, când se scot sfintele moaşte în procesiune, purtate pe mâinile pelerinilor şi apoi se aşază într-un mic baldachin sub teii din mijlocul curţii. În seara de ajun se face slujba privegherii în aer liber până spre miezul nopţii. Apoi, credincioşii, grupaţi pe zone şi sate, stau de veghe pe iarbă până dimineaţă. Unii se roagă în biserică, alţii înconjoară catedrala în genunchi sau cântând, alţii cântă încet melodii religioase compuse de ei, iar majoritatea aşteaptă la rând să se închine la moaştele Sfântului Ioan cel Nou.
Creştinismul constituie cel mai măreţ depozit de optimism. (Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii despre pocăință, dragoste și optimism)

Arhimandritul Andronic Popovici ‒ 62 de ani în slujba lui Hristos şi a oamenilor

Acest mare duhovnic avea şcoala ascultării şi a smereniei, care formează temelia vieţii duhovniceşti. Făcea tot ce i se poruncea şi niciodată nu cârtea, ci cu bucurie îşi tăia voia sa. De mai multe ori a fost trimis cu unchiul său, monahul Lavrentie, să transporte cărţi tipărite în mănăstire, peste munţi, la fraţii români transilvăneni, ca şi în Moldova, la biserici şi schituri.

O Iubire și nouă fericiri

M-am dezis, rușinat, de entuziasmul tinereții, preferând mai degrabă încrâncenarea și lupta, tonul grav și retorica moralizatoare. Întotdeauna am simțit însă că trădez ceva. Sau, mai degrabă, pe Cineva. Pe Cel ce ne-a lăsat, după Înviere, nu un strigăt biruitor, ci un model de viață sintetizat în cuvintele: „Bucurați-vă!”.

Părinți, bucurați-i pe copiii voștri!

Fie ca bucuria tihnită şi curată a copilăriei fericite să dăinuie asupra copiilor noştri, chiar din leagăn. Fie ca dragostea, mângâierea şi tandreţea să le încălzească neîncetat inimile.

Tânăra care a primit în dar un inel de la Sfânta Ecaterina

Fata, luând inelul, simţea că pluteşte de bucurie. Apoi ridicându-şi privirea şi vrând să-i mulţumească femeii necunoscute, nu a mai văzut-o; dispăruse. A căutat-o prin toată biserica, dar nu a găsit-o. Atunci şi-a dat seama că a fost Sfânta Ecaterina. Soacra doamnei, văzând aceasta, a rămas fără grai, nemaiîndrăznind să zică ceva.
Dumnezeu nu ne poruncește și nu dorește să fim triști în inima noastră; mai degrabă dorește ca, din iubire pentru El, să avem mereu bucurie în suflet.

Protosinghelul Vichentie Mălău intra cel dintâi în biserică şi ieşea cel mai de pe urmă

„De ce suni clopotul aşa de dimineaţă, preacuvioase?”, îl întrebau unii. „Ca să se scoale părinţii şi fraţii la rugăciune din timp, să-şi facă pravila şi canonul călugăresc.” După ce suna clopotul, bătea în uşa ucenicului, zicând: „Scoală, frate Gheorghe, la rugăciune! Hai, dragul tatei, să lăudăm pe Domnul. Iată, păsările cântă afară şi ne fac de râs!”.

„De ce te-ai speriat de mine și ce rău ți-am făcut?”

Așa a făcut ea cunoscut la multă lume din Grecia despre puterea Sfântului Ioan Iacob Românul de la Hozeva.

Pagini