Țelul pe care-l dăm vieții noastre pătrunde toate îndeletnicirile noastre. Dacă, de pildă, căutăm mai întâi a câștiga bani, tot ce vom face va decurge de acolo.

Munca, poziția socială nu ar tebui să aibă nicio însemnătate în relațiie dintre oameni. Cinstea nu e este ceva din afară, ci lăuntric; cel ce mai mult iubește pe Dumnezeu, cel ce mai mult se roagă, cel ce mai mult se străduiește a păzi poruncile, acela va fi cel mai aproape de Domnul. Iată ce are foarte mare însemnătate! Sloboziți-vă mintea de tot gândul legat de carieră. Nu există carieră în viața duhovnicească.

Dacă mântuirea în Hristos este singurul țel al vieții noastre, tot ce facem va fi rugăciune, slujire a liturghiei.

Tot ceea ce faceți, lucrarea voastră, vă poate fi mântuitoare. De voi atârnă, de felul cum voi o săvârșiți. Istoria este plină de monahi care au devenit mari sfinți lucrând la bucătărie și spălând așternuturile. Calea mântuirii constă în a lucra fără patimă, în rugăciune.

(Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 52-53)