Singurul lucru care ne atrage este Hristos, Persoana Sa. Iar pe Hristos trebuie să-L trăim ca pe măsura tuturor lucrurilor - și cele dumnezeiești, și cele omenești. În Hristos avem pe Dumnezeu Făcătorul nostru. În Hristos avem pilda, descoperirea gândului lui Dumnezeu pentru om. Dragostea lui Hristos trebuie să ne umple inima în toată vremea. Nu poți trăi în Dumnezeu printr-o cugetare intelectuală. Dumnezeu se descoperă în noi prin faptele Sale. Îl trăim pe Hristos ca propia noastră viață, nu ca pe cineva pe care l-am cunoaște din exterior.

Hristos a zis: "Eu sunt calea". Dacă El este calea, trebuie să-L urmăm nu din afară, ci lăuntric. Și să ne amintim că pe Golgotha și în Ghethsimani El sta împotriva tuturor. Singur.

Uneori, când dragostea lui Hristos ne atinge, simțim vecinicia - lucru pe care nu-l putem înțelege cu rațiunea. Dumnezeu lucrează într-un fel care Îi este propiu, dincolo de rațiunea noastră.

(Arhimandrit Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea - Alba Iulia 2011, p.17-18)