Când moartea și-a frânt mâinile în deznădejde

Cuvinte duhovnicești

Când moartea și-a frânt mâinile în deznădejde

    • oseminte
      Când moartea și-a frânt mâinile în deznădejde / Foto: doxologia.ro

      Când moartea și-a frânt mâinile în deznădejde / Foto: doxologia.ro

El i-a grăit astfel: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov”. Când moartea a auzit glasul acesta a cuprins-o frica, spaima, s-a cutremurat și a cunoscut că nu va rămâne de-a pururi împărăteasă peste oameni.

Și când Atotputernicul l-a strigat pe Moise din mărăciniș, El i-a grăit astfel: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov”. Când moartea a auzit glasul acesta a cuprins-o frica, spaima, s-a cutremurat și a cunoscut că nu va rămâne de-a pururi împărăteasă peste oameni. Din clipa când moartea a auzit cuvintele acelea ale lui Dumnezeu către Moise, ea și-a frânt mâinile în deznădăjde, căci a cunoscut atunci că Dumnezeu este Împărat peste cei morți și peste cei vii și că oamenii vor ieși odată din întunericul ei și vor învia cu trupurile lor.

(Sfântul Afraat PersanulÎndrumări duhovnicești, Editura Anastasia, 1998, p. 170)

Citește despre: