În rai, protopărinții noștri Adam și Eva au păcătuit: au mâncat din pomul cu roade oprite. Dumnezeu i-a chemat ca să-și mărturisească păcatul, fiind gata să-i ierte: „Adame, unde ești? Eva, ce-ai făcut?” Oh, de și-ar fi mărturisit cu vitejie păcatul lor! Dacă și-ar fi recunoscut vina! Daca nu ar fi aruncat răspunderea unul pe celălalt! Să fi spus Adam despre sine:

- Doamne, iartă-mă! Sunt vinovat!

Și Eva să se fi grăbit să recunoască: „Nu, Doamne, Adam nu e vinovat, pentru că eu i-am dat să mănânce din fructul oprit!” Dacă ar fi procedat așa nu ar fi fost izgoniți din rai.

În schimb, ei ce-au făcut? Când Dumnezeu i-a cercetat, au început să se îndreptățească fiecare și să arunce vina unul asupra altuia: „Adame, ce-ai făcut?” „Nu eu, Doamne, ci femeia, ea e vinovată!” „Eva, ce-ai făcut?” „Nu eu, Doamne, șarpele, el m-a înșelat.” Și amândoi și-au ascuns vina lor. Pentru aceasta au fost izgoniți din rai.

Dar nu procedează mulți dintre noi asemenea lui Adam și Evei?

(Arhimandrit Serafim Alexiev, Leacul uitat – Sfânta Taină a Spovedaniei, Traducere din limba bulgară de Gheorghiță Ciocioi și Petre-Valentin Lică, Editura Sophia, București, pp. 88)