- Părinte, când se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie, trebuie ca de fiecare dată să existe cineva care să se împărtăşească?

- Da, pentru că scopul principal ai Dumnezeieştii Liturghii este împărtăşirea credincioşilor, fie şi a celor puţini care sunt pregătiţi. Căci mai toate rugăciunile sunt citite de preot pentru credincioşii care se vor împărtăşi. De aceea, cel puţin unul trebuie să se împărtăşească. Fireşte, se poate întâmpla ca nici unul să nu fie bine pregătit. Aceasta e altceva. Este bine însă să se împărtăşească măcar un copil mic, chiar şi un prunc. Şi dacă nu se află nimeni, atunci Liturghia rămâne numai ca să se împărtăşească preotul şi să se pomenească numele. Dar aceasta să fie o excepţie şi nu o regulă.

Oricine poate trăi faptele noului Testament la fiecare Liturghie. Sfânta Proscomidie este Betleemul. Sfânta Masă este Sfântul Mormânt şi Mântuitorul răstignit este Golgota. Toată creaţia se sfinţeşte prin Dumnezeiasca Liturghie, prin prezenţa lui Hristos. Sfintele Liturghii ţin lumea. Este înfricoșător ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Nu suntem vrednici de aceasta! Există preoţi care în fiecare Liturghie trăiesc această Taină înfricoşătoare. Mi-a spus un cleric că un preot foarte simplu şi bun îi spunea: „Îmi vine foarte greu să consum Sfintele. Îmi cad lacrimile mele cele murdare în Sfântul Potir; nu le pot ţine şi pentru asta mult mă mâhnesc”. Şi plângea. Iar acela i-a spus: „Spune-I lui Hristos să-mi dea şi mie puţine „lacrimi murdare!”.

- Părinte, de ce coborâţi din strană atunci când preotul se închină pentru Sfânta Liturghie?

- Cobor, pentru că în vremea aceea când se roagă preotul, Dumnezeu îi trimite harul dumnezeiesc ca să-l slobozească de slăbiciunile lui, pentru a putea săvârşi Sfânta Liturghie. Atunci şi credincioşii trebuie să se roage cu evlavie ca şi ei să primească har.

Dumnezeiasca Liturghie începe cu Proscomidia. Câteodată Dumnezeu iconomiseşte să înţelegem şi să trăim şi noi Sfintele Taine! Atunci când eram paracliser, mi s-a întâmplat următorul lucru. Odată, atunci când preotul făcea Proscomidia, în vreme ce spunea: „Ca o oaie la junghiere s-a adus”, am auzit gemete de miel pe Sfântul Disc. Iar când a spus Se junghie Mielul (şi Fiul) lui Dumnezeu”, am auzit zbierăt de la Sfânta Proscomidie. Înfricoșător! De aceea le spun preoţilor să nu pregătească de mai înainte Sfânta Proscomidie şi după aceea să facă celelalte în mod formal. Adică nu trebuie să taie prescura de mai înainte şi în clipa aceea numai să aşeze Sfântul Trup pe Sfântul Disc şi să spună: „Se junghie Mielul lui Dumnezeu” şi „Ca o oaie la junghiere s-a adus”, după ce deja au scos Sfântul Trup. Numai atunci când spun aceste cuvinte trebuie să ia copia şi să însemne prescura. Adică să-L junghie atunci când spun: „Se junghie Mielul lui Dumnezeu”.

Atunci când preotul sună clopoţelul în vremea Proscomidiei să pomeniţi şi voi în taină numele, să participe şi inima voastră la durerea fiecărui suflet ce-l pomeniţi, fie viu, fie adormit. Să aduceţi în mintea voastră, în general, toate cazurile oamenilor, şi pe cei pe care îi aveţi în mod deosebit în atenţia voastră, şi să spuneţi: „Maria, Nicolae... Tu ştii. Dumnezeule, problemele lor. Ajută-i!”. Dacă vi se dau nume ca să le pomeniţi, pomeniţi-le la câteva Sfinte Liturghii, unele la trei, altele la cinci, şi după aceea să se pomenească şi celelalte. De ce să ai pe unii pe care îi pomeneşti mereu şi pe alţii care au nevoie să nu-i pomeneşti deloc? Aceasta n-o înţeleg. Nume de catolici, de martori ai lui Iehova etc. nu este bine să-i pomeneşti la Sfânta Proscomidie. Pentru aceştia nu se pot scoate miride şi nici parastas nu se poate face. Pentru sănătatea şi luminarea lor ne putem ruga, chiar şi paraclis putem face.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 345-347)