Asta depinde nu de conţinutul rugăciunii, ci de calitatea rugăciunii.

Sfântul Ioan cel ce a scris Scara spune că sunt patru trepte ale rugăciunii, în raport cu cel ce se roagă, şi anume: rugăciunea întinată, rugăciunea furată, rugăciunea pierdută şi rugăciunea curată. La rugăciune curată ajung cei curaţi, cei nepătimitori. Până nu ajungi la nepătimire, nu ajungi nici la rugăciune curată. Deci rugăciunea cea mai înălţătoare este rugăciunea curată. Nu s-ar putea spune că este un loc sau o stare în care se termină rugăciunea. Rugăciunea este cum e şi desăvârşirea, pentru că rugăciunea este oglinda sufletului: arată aşezarea sufletului; din acest motiv, rugăciunea este însoţitoare a desăvârşirii şi este fără de sfârşit. Despre desăvârşire se spune că este fără de hotar şi tot aşa, şi rugăciunea este fără de hotar. Nu s-ar putea spune care anume este cea mai înălţătoare rugăciune. Pentru fiecare dintre noi, rugăciune este rugăciunea la care ajungem, la care am ajuns sau la care vom ajunge.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, p. 22)