Chiar și în legea veche, căsătoria este indisolubilă, de nedezlegat, adică nu era îngăduită despărțirea. Știind aceasta, fariseii s-au apropia de Iisus, ispitindu-l: „Se cuvine oare ca bărbatul să-și lase femeia?”. Iisus îi provoacă la lege. Ei îi răspund în sensul îngăduinței pe care a dat-o Moise cu „cartea de despărțire”. Dar Iisus, Care era la zidirea omului, le-a spus rostul de la începutul zidirii în care nu merge despărțirea, fiindcă amândoi alcătuiesc o singură făptură. Iisus întărește căsătoria la rostul ei de la începutul zidirii.

Iisus nu putea coborî rațiunile creației din motivele lui Moise, de aceea a ridicat căsătoria la rangul de Taină. Deci, dacă ar fi trăită de cei căsătoriți la valoarea ei adevărată, de taină, căsătoria ar da roade vrednice de tainele lui Dumnezeu.