A fi cu Domnul înseamnă a împlini voia lui Dumnezeu. Nu v-aţi întemeiat o familie, devenind soţie, mamă, iar acum şi bunică, fără Pronia lui Dumnezeu! Aceasta este starea în care se cuvine să vă mântuiţi, purtând cu ajutorul lui Dumnezeu această cruce care nu este uşoară.

Gândul cu privire la monahism, care vă nelinişteşte, reprezintă pentru dumneavoastră încălcarea binecuvântării lui Dumnezeu şi înseamnă că este un gând de la vrăjmaş.

Dumneavoastră, ca mamă, ar fi trebuit să vă educaţi creştineşte copiii. Dar odată ce n-aţi putut face acest lucru atunci, aţi putea măcar să o ajutaţi pe nepoţică. Dar, din nou, dumneavoastră purtaţi de grijă numai de propria persoană. Calea dumneavoastră spre monahism e închisă. Rugaţi-vă acasă, răbdaţi de la casnicii dumneavoastră şi rugaţi-vă pentru ei toţi. De asemenea, procedaţi în toate cu chibzuinţă, ca să nu-i enervaţi pe cei apropiaţi, împingându-i astfel la răzvrătire şi hulă împotriva lui Dumnezeu.

Domnul ne cheamă: „Dacă vrea cineva să vină la Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”. Însă dumneavoastră v-aţi gândit să vă lăsaţi crucea... Domnul să vă înţelepţească şi să vă ajute!

(Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul Crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, p. 182)