Când ne rugăm, nu ne propunem să ne rugăm cu lacrimi, nu ne sugerăm, nu căutăm si nu cultivăm asta. Dar ele vin, adeseori însoţite de un sentiment clar, inconfundabil de uşurare, de curăţare, de mângâiere. Lacrimile, străpungerea inimii (pentru că de aici, din străpungerea inimii, vin lacrimile), sunt unul dintre semnele clare că rugăciunea ne-a pătruns, ne-a apropiat de Dumnezeu. De aici durerea de a ne vedea departe de El mai tot timpul zilei şi vieţii noastre când, din nepăsare sau din nepricepere, ne aflăm fără El, înstrăinaţi de El, rătăciţi mai mult sau mai puţin. Pentru că păcatul aceasta este: rătăcirea de la Cale, de la Adevăr, de la Viaţa cea bogată, plină, puternică, pe care o intuim şi o căutăm.

Nu viaţa plictisită, lâncedă, ce are nevoie de aburii tari ai plăcerilor pentru a o face suportabilă. Cu cât descoperim rătăcirea aceasta mai lungă, mai adâncă, cu atât durerea este mai mare, mai sfâşietoare: „atâta timp am trăit în întunericul depărtării de Dumnezeu”. Şi plânsul devine mai adânc, mai conştient.

Rugăciunea e chemarea ca Dumnezeu Însuşi să ne dea puterea, inspiraţia de a trăi alături de El. Chemându-L în fiecare moment al zilei, din ce în ce mai des, încredinţându-ne Lui tot mai deplin.

Roagă-te deci, Alina, în fiecare clipă a zilei, cu simplitate şi cu atenţie! Dar fă-ţi mai ales răgaz dimineaţa şi seara pentru rugăciunea cuprinzătoare în faţa icoanei, a candelei, în faţa lui Dumnezeu care te aşteaptă cu dragoste. Şi pentru ca puterea păcatului să slăbească, pentru ca gândul lui Dumnezeu să lucreze mai clar în tine, spovedeşte-te des! Roagă-te ca Domnul să te lumineze prin cuvântul duhovnicului şi acesta te va învăţa cum să păstrezi darul lacrimilor celor mângâietoare, al durerii ce te curăţeşte!

Arhim. Nichifor Horia, starețul Mănăstirii „Trei Ierarhi” din Iași

Parintele Roman Braga, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, mi-a zis asa: "Draga, tu cind te rogi, sa stii ca Dumnezeu este in fata ta si te asculta !" Parintele Roman este in ceata Sfintilor !!!!!

Oasa mea iubita..

E adevarat si eu mam gandit mereu la lucrulasta daca nu trebuie sa plangem atunci cand ne rugam. dar eu de cand ma stiu si ma duceam chiar si in biserica foarte greu reuseam sa ma abtin din plans. chia si acum cand citesc raspunsurile dv imediat incep sa plang nu ma pot abtine .pur si simplu eu simt o placere imensa in inima si sulfet ,simt o usurare si o mangaiere nedescrisa . doamne ajuta