Un frate a întrebat pe un bătrân, zicând: „Ce este smerenia?" Şi a zis bătrânul: „Smerenia este ca să se socotească omul pe sine mai nevrednic şi mai păcătos decât toţi şi tuturor supus". Zis-a bătrânul: „Să nu încerci să vezi păcatele străine, ci ale tale păcate şi răutăţi să le vezi şi neîncetat să te rogi lui Dumnezeu pentru iertarea ta! Zis-a un bătrân: „Să ştiţi că alt drum către mântuire nu este, fără decât smerenia, după cum scrie Sfânta Evanghelie pentru vameş." De va fi cineva neatins de păcate spurcate, nu cumva să se înalţe cu gândul său, socotindu-se pe sine fără de păcat, ci unul ca acela mai mult să se smerească şi să se păzească, socotindu-se pe sine mai păcătos decât toţi oamenii.

(Sfântul Ioan Iacob Românul - Hozevitul, Hrană duhovnicească, Editura Lumină din Lumină, Bucureşti, 2004, p.260)