Din ajutor în stăpânirea Raiului, femeiea a devenit soţie şi împreună-pătimitoare

Familie

Din ajutor în stăpânirea Raiului, femeiea a devenit soţie şi împreună-pătimitoare

Ştiut este faptul că, dintru început, femeia a fost creată, după rânduiala lui Dumnezeu, ca să fie „ajutor bărbatului” (Facerea 2, 18). Din slăbirea comuniunii paradisiace dintre cei doi după cădere (Facerea 3), femeia, din ajutor în stăpânirea Raiului, a devenit soţie şi împreună-pătimitoare pentru osânda neascultării.

Duminica a treia după Paşti este afierosită în spe­cial femeilor mironosiţe, martore ale Învierii Dom­nului, dar şi tuturor celor care s-au arătat vrednice propovăduitoare din rândul femeilor creştine, în general. Dacă ziua de 8 martie a fost o încercare de a înlocui Buna Vestire – zi închinată cinstirii deopotrivă fecioarelor şi mamelor, al căror prototip este Maica Domnului , această cinstire a mironosiţelor nu a pu­tut fi umbrită atât timp cât prăznuirea Învierii Dom­nului nu a fost întreruptă. Dar şi Buna Vestire şi Du­minica mironosiţelor ne încredinţează că fără Hristos Care Se naşte, pătimeşte şi învie din morţi, cinstirea femeii în lumea de astăzi ar rămâne fără fundament teologic. Femeia, ca şi bărbatul, a fost creată de Dum­nezeu după chipul Său (Facerea 1, 27), asemănarea rămânând – şi pentru unul, şi pentru altul – a se îm­plini printr-un proces dinamic, fiind un ideal de cucerit.

Ştiut este faptul că, dintru început, femeia a fost creată, după rânduiala lui Dumnezeu, ca să fie „ajutor bărbatului” (Facerea 2, 18). Din slăbirea comuniunii paradisiace dintre cei doi după cădere (Facerea 3), femeia, din ajutor în stăpânirea Raiului, a devenit soţie şi împreună-pătimitoare pentru osânda neascultării. Aşa se face că, dintr-o persoană liberă, ea devine, după Legea lui Moise, asemenea unui bun, însă un bun prin­tre alte bunuri ale bărbatului, cum citim în Decalog: „Să nu pofteşti femeia aproapelui tău şi să nu doreşti casa aproapelui tău, nici ţarina lui, nici robul lui, nici roaba lui [...], nici orice dobitoc al lui, nici nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău!” (Deuteronom 5, 21). Această stare de desconsiderare a femeii se va agrava cu timpul, deşi în cadrul familiei ea trebuia să fie res­pectată (Ieşirea 20, 12), temută şi ascultată (Deute­ronom 21, 18). Iniţial, această legătură dintre băr­bat şi femeie, sau căsătoria biblică, era cunoscută în formă monogamă (Facerea 2, 21-24), fiind singura care corespunde voii lui Dumnezeu. Din păcate, din cauza degradării continue consecutive căderii protopărinţilor şi păcatelor oamenilor neascultători de Dum­nezeu, a apărut poligamia; aceasta a fost promovată şi susţinută prin descendenţii lui Cain, deşi se pare că descendenţii patriarhului Set au fost susţinătorii fervenţi ai monogamiei.

(Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Maica Domnului în lumina Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții - O sinteză pentru omul grăbit, Editura Pars Pro Toto, Iași, 2014, pp. 90-91)