În toată viața sa, preotul trebuie să fie călăuzit de aceste fapte bune: credință puternică în Dumnezeu, dragoste spre oameni, bunăcuviință, smerenie și râvnă launtrică pentru Hristos. Apoi, să aibă înainte prezența lui Hristos în toate privințele și să facă cu credincioșii care vin la el ce ar face Iisus în locul lui. Hristos poartă poverile necazurilor noastre, Se face una cu noi. Așa și preotul. Hristos Se face una cu sufletul adus înaintea Lui. Îl înțelege, îl mângaie, îl ridică, îl încurajează și Se face tuturor toate.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc I, Ediția a VI-a, revăzută și îngrijită de Arhim. Petru Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2011,  p. 738)