Dacă Maica Domnului a iconomisit să mă aflu aici, nu se va îngriji de mănăstirea ei, atunci când va veni ceasul? Şi într-adevăr, cum le-a iconomisit încet-încet pe toate Maica Domnului! Îmi aduc aminte că atunci când meşterii turnau beton ca să facă placa la chiliile ce au ars, nu ajungea ciment. Lipsea o treime ca să se termine placa. Vin meşterii şi-mi spun:  „Se termină cimentul. Să punem mai puţin ca să ne ajungă pentru toată placa?”. „Nu – le spun. Continuaţi normal”.

Să aducem altul, nu se putea, pentru că animalele erau la camp. Trebuia să meargă meşterii două ore până la Koniţa şi două ore până la câmp, ca să afle animalele. Când să meargă şi când să se întoarcă? După aceea oamenii aveau treburile lor, nu mai puteau veni în altă zi. Văd că au aruncat totul pe două treimi de placă. Am intrat în bisericuţă şi spun: „Ce vom face acum, Maica Domnului? Te rog, ajută-ne!”. După aceea am ieşit afară.

– Şi ce s-a petrecut, Părinte?

– Şi placa s-a terminat şi cimentul a prisosit.

– Meşterii au înţeles?

– Cum să nu înţeleagă! Uneori ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului este foarte mare!

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos,  2000, pp. 253-254)