Zis-a un stareţ: „De te supără pe tine gândurile spurcate, nu le ascunde pe ele, ci spune-le pe ele îndată duhovnicescului tău părinte şi le vădeşte; că atâta vreme cât omul va ascunde gândurile sale, pe atâta se vor înmulţi şi vor lua putere.

Că precum şar­pele, dacă iese din culcuşul său, fuge îndată, tot aşa şi gândul cel viclean, arătat fiind, în­dată piere; şi precum viermele în lemn, aşa gândul cel rău strică inima. Cel ce arată gân­durile sale, îndată se tămăduieşte, iar cel ce le ascunde, cu mândria boleşte”.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 102)