Domnul nostru Iisus Hristos a spus despre Sine: “Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, viu va fi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va vedea moartea în veac” (Ioan 11, 25-26). Şi când a spus aceste cuvinte pe care le-a adresat Martei, sora lui Lazăr, cel care murise, a întrebat-o: „Crezi tu aceasta?” Şi Marta a răspuns: „Da, Doamne eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume”. Întemeiată pe încredinţarea că Iisus din Nazaret, Învăţătorul este Mesia Care trebuia să vină în lume, Marta a ajuns să creadă că El este Învierea şi Viaţa. Întrebarea aceasta: crezi tu aceasta, crezi tu că Eu sunt Învierea şi Viaţa, ne-o pune Domnul Hristos şi nouă tuturor, fiecăruia dintre noi ne pune această întrebare: „Crezi tu că Eu sunt Învierea şi Viaţa?” Şi răspunsul nostru la această întrebare este după măsura credinţei fiecăruia, că şi în credinţă sunt mai multe trepte de înaintare. Unii sunt începători, alţii sunt mai înaintaţi, alţii au credinţă mare, cum au avut sutaşul din Capernaum şi femeia canaaneancă, credinţă de care S-a minunat însuşi Domnul nostru Iisus Hristos.

Toate câte ni se propovăduiesc nouă din învăţătura sfintei Biserici, scoase din izvorul cel pururea curgător al Sfintei Evanghelii, ni se dau nouă spre credinţă, pentru că acolo unde este taină, acolo este trebuinţă de credinţă. O taină nu poate fi primită altfel decât prin credinţă. Şi cel ce are bucuria credinţei, cel ce este între fericiţii cei ce cred, acela are putere şi pentru viaţa aceasta pământească şi are bucurie şi acum şi-n veşnicie.

(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, pp. 215-216)