Cu Părintele Sofronie Saharov am învățat multe lucruri. Am învățat să înțeleg mai adânc și mai deplin multe dintre caractericsticile lui Dumnezeu, văzând și trăind caracteristicile Părintelui Sofronie. Cu cât un om trăiește mai mult poruncile lui Hristos, cu atât mai mult poate să-i învețe pe cei din jur Cine este Dumnezeu. Noi avem nevoie de o icoană vie, deoarece pentru noi Dumnezeu este o abstracție, și atunci cum citim în Scripturi niște lucruri și cum ni le închipuim, până nu vedem concret pe cineva care trăiește acele porunci? Mintea înclinată spre imaginație, spre închipuire, nu este în stare de a teologhisi, pentru că teologia este viața concretă ‒ nu a fost dogmă care să nu înceapă printr-un eveniment istoric trăit de către cineva. Teologia este realitatea cea mai concretă, dar noi nu mai simțim așa pentru că noi nu mai trăim în starea aceea firească, adamică, pe care am pierdut-o prin căderea strămoșului nostru și prin căderile și rătăcirile noastre, dar care încă trăiește adânc în noi și care încă își cere drepturile.

Trebuie să învățăm să primim de la mai-marii noștri ‒ mai ales în Biserică, de la preoți, episcopi ‒, fiecare cuvânt să ne fie poruncă, dar să ne și rugăm pentru mai-marii noștri ca ei să ne dea cuvântul lui Dumnezeu.

Pomenea Înaltpreasfințitul Ierotheos Vlachos de întrebarea de ce nu mai sunt duhovnici buni, iar înaintea ochilor mei era răspunsul Sfântului Siluan: „Fiind că nu mai sunt ascultători buni!”. În rusă, cuvântul folosit pentru „ascultător” mai înseamnă și „ucenic” sau „novice”, deci răspunsul poate fi înțeles și „Pentru că nu mai sunt ucenici buni!”.

Cinstim pe duhovnic, dar dacă-l idolatrizăm, ajungem să-l necinstim... Ucenicul bun este omul care are mintea îndreptată către Dumnezeu și care caută răspuns de la Dumnezeu, nu de la om, dar care se duce la om ca să primească răspunsul lui Dumnezeu. Dar când mergi la duhovnic, trebuie să mergi având atenția îndreptată la Dumnezeu, să te rogi ca duhovnicul tău să-ți dea cuvânt, să fii atent lăuntric, să prinzi, să înhați primul cuvânt, prima mișcare a inimii – ăla e cuvântul pentru tine! Taina lui Dumnezeu este cea care trebuie să lucreze. Înainte de orice, terenul ești tu, pregătește-te, iar dacă tu te rogi și Îi ceri lui Dumnezeu, cel către care te duci poate să fie un duhovnic mare sau poate fi un gâgă ‒ mă iertați că folosesc acest cuvânt, de fapt la mine însumi mă refer ‒, dar dacă faci asta, pentru tine acel om va fi un proroc. Să-l cinstești, dar să nu-l idolatrizezi, aducându-ți aminte că duhovnicul e ca un telefon: nu cu telefonul vorbești, ci cu Dumnezeu, prin duhovnic. Cinstim pe duhovnic, dar dacă-l idolatrizăm, ajungem să-l necinstim.

(Părintele Rafail Noica, în cadrul Colocviului „Întâlnirea cu Duhovnicul”)