Dragă Adrian, 

Îți înțeleg mâhnirea, însă, dincolo de mâhnirea sufletească pe care o simți în momentul în care fiul tău nu deschide gurița ca să se împărtășească, trebuie să privești și rațional. Să explic! Nu uita că ai în brațe un copilaș care, deși este mic, are personalitatea lui. Dacă acum, pentru o perioadă de timp, refuză să deschidă gura, nu e nevoie să te panichezi. Va veni vremea când o va deschide cu bucurie. Sunt convins de asta! Personal, niciodată nu am fost de acord cu împărtășirea copiilor „cu forța”, iar experiența practică m-a învățat că orice copil care este adus în mod constant la biserică, chiar dacă va refuza o vreme să se împărtășească, va ajunge în cele din urmă să facă acest lucru cu mare bucurie.

Nu știu cât de frecvent îl duci la împărtășit, însă din grija ta pentru această situație pot deduce că destul de des. Poate chiar în fiecare duminică. Dacă așa este cazul, atunci ia în considerare ca în unele duminici să faci o pauză de la împărtășirea celui mic. Mergi cu el la biserică, stai la slujbă, dar nu îl duce de fiecare dată la împărtășit, pentru o perioadă. E posibil ca acest lucru să îl facă mai curios, mai dispus să primească Sfânta Împărtășanie (mai ales dacă îi vede pe alți copii împărtășindu-se). Dacă nu vrei să adopți această variantă, atunci poți continua să îl duci de fiecare dată la împărtășit, însă nu cumva să îl cerți dacă nu va deschide gura și nici să nu te tulburi din această cauză. În loc să te mâhnești că nu deschide gura, bucură-te că sunteți împreună în biserică! Vezi tu, nu există o „rețetă” pentru situația aceasta. Răbdarea ta (și a soției), răbdarea părintelui, timpul și creșterea celui mic sunt convins că vor lucra spre bine.

În altă ordine de idei, ceea ce nu prea înțeleg este chestiunea cu bavețica. În mod normal, pentru a șterge copilul (și orice credincios) la gură după împărtășire preotul trebuie să folosească un ștergar special, numit procovăț. Nu cred că este potrivită folosirea acelei bavețele. Dacă vreo picătură din Sfântul Sânge se varsă pe ea, ar trebui spălată de părintele sau chiar arsă și nicidecum păstrată (luată acasă) pentru o următoare împărtășire. În fine, dacă părintele de la biserica la care mergi acceptă așa ceva, este responsabilitatea lui.

În concluzie, aveți răbdare, nu forțați copilul, rugați-vă Domnului și totul va fi bine!

Să crească mare și să vă umple sufletele de bucurie!

Fiți binecuvântați!

pr. Andrei

buna ziua,

Nu stiu daca va ajuta, insa va spun ca si noi am trecut prin aceeasi perioada cu fetita, plangea si nu voia sa deschida gurita. Pe la 9 luni. Am lasat-o in pace, nu am fortat-o, o duceam saptamanal la biserica si doar o atingea "iata, s a atins de gurile voastre.." Ne- a zis un preot si eram bucurosi cu atat. Apoi a trecut, deschidea singura gurita. Acum are 2 ani si 6 luni si singura vrea sa mearga la impartasit.
Ceea ce nu inteleg, de ce spuneti ca teama, sau ma rog, asa am inteles eu, de preot ar fi tot una cu refuzul Bisericii? Fetita mea se impartaseste, normal, de la preot, insa dupa ce se termina slujba, daca ne intalnim cu preoti pe la catedrala, pune capul in jos si se rusineaza, eventual mai si fuge. Asta nu cred ca e vreo problema?! Lasati copilul sa dezvolte singur dragoste pentru biserica si nu-l fortati.. Important e sa le dam un inceput bun... Apoi chiar daca se vor abate de pe drumul nostru, la un moment dat se vor intoarce. Doamne ajuta!

Eu am alta experienta cu puiul meu de 20 de luni,deschide gurita si abia asteapta sa mergem la Biserica,daca trecem pe langa una el ne arata cu degetelul bucuros si daca pun cantece bisericesti pe telefon ...lasa jucaria si se apropie repede de mine si-mi pupa telefonul cu mare bucurie.Am 3 baieti ,dar asa numai cel mic are o legatura mai speciala :),

Am o fetita de 2 anisori si pana acum ceva timp o duceam la biserica fara probleme si stateam cu ea chiar si la slujba pana o impartasam.Din luna aprilie atunci cand a dus-o soacra mea la impartasit in locul meu (a plans foarte tare ba chiar nu au reusit sa ii dea sf impartasanie)acum refuza categoric si sa intre in curtea bisericii plange foarte tare pana se invineteste ba si daca vede preotul fuge si incepe sa planga.Nu stiu ce sa ii mai fac? Un sfat va rog. Nu am mai impartasit-o de la Sf Constantin si Elena .De Sf Marie nu am putut intra in curtea bisericii ca a plans foarte tare .si daca incerc sa ii vorbesc de parintele incepe sa planga.