Nu-ți pune nădejdea în grămezile de bani, ci în Dumnezeu, Cel ce se îngrijește neadormit de toate și, mai vârtos, de făpturile Sale raționale și cuvântătoare care viețuiesc cucernic. Fii convins că mâna Sa nu va înceta să fie darnică, mai cu seamă cu cei ce fac milostenie, fiindcă omul nu va putea fi niciodată mai generos decât Dumnezeu. Propria ta viață ți-ar putea aduce dovezi în această privință, precum și viețile celor care au trăit înaintea ta și care au dat milostenie. Comoara inimii tale să fie Dumnezeu; lipește-te cu totul de El, ca unul ce ai fost chemat după chipul și asemănarea Lui, și fugi de putreziciunea pământească, cea care face necontenit să putrezească sufletele și trupurile noastre. Grăbește-te spre viața cea netrecătoare, neîmbătrânitoare, nesfârșită în veci; du-i într-acolo pe toți, pe cât îți va sta în puteri.

(Sfântul de Ioan Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, București, 2005, p.364)