Anul trecut, un grup de pelerini a vizitat Mănăstirea Pângăraţi. La plecare, unul dintre părinţi a chemat la sine pe un băiat a cărui mamă era acasă, bolnavă. I-a dăruit o batistă a fostului stareţ, Părintele Teofil Lefter. Când a ajuns acasă, el i-a dat-o mamei şi aceasta şi-a pus-o pe piept. La puţin timp, durerea a lăsat-o. Femeia a venit recent la mănăstire şi a povestit aceste lucruri.

Istoria acestor batiste ne-a lămurit-o un viețuitor al mănăstirii: „Părintele  Stareț Teofil nu lăsa pe nimeni în chilia sa. Foarte puțini intrau. Când a fost internat în spital ‒cam o lună, pentru operaţie ‒, am fost nevoiţi să intrăm pentru a face curăţenie. Pe patul său, ascunse sub așternut, am găsit batiste, multe, multe, sute chiar. Cred că își ștergea lacrimile cu ele. Iar un părinte care a avut grijă de el cât timp a fost bolnav mi-a spus că starețul îi dăduse cândva o batistă și l-a întrebat:

‒ Părinte Epifanie, unde este batista aceea pe care ți-am dat-o?

‒ Păi, am aruncat-o.

‒ Să mi-o aduci înapoi. Asta-i comoara mea.

I-a înapoiat-o şi acesta a ascuns-o în sân. Batistele acelea sunt la mine la chilie și Părintele Arsenie îmi tot zice:

‒ Când te-apuci de ele, să le umpli de lacrimi, să te pocăiești?

‒ Nu știu, Părinte...”.