Prin mica nevoință a ascultării, omul trece în ființarea cea fără de început a lui Dumnezeu. Ascultarea este de trebuință veșnicei mântuiri. Pregătiți-vă inima și mintea; păstrați o atitudine lăuntrică.

„A fi după chipul lui Dumnezeu”... Nu putem dobândi aceasta decât printr-o ascultare asemenea celei a lui Hristos, a Maicii Domnului și a tuturor celor care au urmat pașilor lor.

Când suntem împreună, ar trebui să fim ca un singur om, după chipul Dumnezeului Întreit Care este un singur Dumnezeu. Nu putem dobândi aceasta decât dacă vom avea în noi Duhul Sfânt, iar nu răvășeala lăuntrică a gândurilor rele. Cum să dobândim un astfel de har? Cum să facem ca Dumnezeu și Sfântul Său Duh să locuiască în noi? Trebui să facem ascultare. Numai printr-o neîncetată luare-aminte la fratele nostru, la sora noastră, vom ajunge a dezvolta în noi un fel de „radar”, pentru a simți ce gândesc ceilalți, voia lor, starea lor duhovnicească. În schimb, fără ascultare, și dacă vom căuta mai presus de toate propria odihnă, ne vom afla despărțiți de ceilalți și va fi neînțelegere.

(Arhimandritul Sofronie Saharov, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2014, pp. 42-43)