Este nevoie de Sfânta Liturghie în timpul sarcinii, apoi şi după creşterea copilului, impregnând viaţa lui cu harul Duhului Sfânt.

Aceasta înseamnă că dacă te duci când eşti gravidă la biserică, copilul trăieşte în atmosfera de Liturghie, el nu ştie, dar simte; nu înţelege, dar este acolo.

Dacă-l tot duci la biserică duminical, chiar şi mai des, şi-l împărtăşeşti, apoi vine vremea şi de spovedanie pentru mamă, el nu ştie, dar simte. Apoi încep lucrurile de atenţie: cum I-l împărtăşeşti pe Dumnezeu, ce-i spui despre Dumnezeu, cât îi spui, cât de mult îl atragi − este educaţia din prima copilărie.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, 2001, p. 98)