„Poruncile lui Dumnezeu sunt mod de viaţă dumnezeiască. Omul nu poate împlini în deplinătate poruncile lui Dumnezeu şi de aceea e nevoie de har. Şi aceasta e treaba rugăciunii. Uneori, omul înfăptuieşte porunci­le lui Dumnezeu și trăieşte etosul lui Hristos Cel răstignit și atunci simte harul lui Dumnezeu fără să facă rugăciune, sau se roagă din dragoste. Ru­găciunea neîncetată nu este scopul (atunci când se face mecanic), ci scopul este comuniunea noastră cu Dumnezeu.” (Părintele Sofronie de la Essex)

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Preot Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2011, p. 339)