În cartea I a Sfântului Apostol Pavel către Tesaloniceni scrie: „Neîncetat, rugați-vă!”.

Sfinții Părinți, tâlcuind aceste cuvinte, spun că „a ne ruga neîncetat ”înseamnă a pomeni numele cel sfânt al Domnului în toată vremea. Mai arătat se vede aceasta în cartea cea către Filipeni, unde Sfântul Apostol Pavel scrie: „Întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesubt și toată limba să mărturisească că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl”.

Sfântul Ioan Carpatitul zice că, atunci când rostim rugăciunea lui Iisus (adică: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluește-mă pe mine păcătosul!), la fiecare chemare a Sfântului Său nume, Domnul ne răspunde în chip tainic: „Fiule, iertate să-ți fie păcatele tale!”.

Iar Sfântul Ioan Gură de Aur zice că, oricât de păcătoși am fi noi, rugăciunea aceasta ne curățește când o zicem din inimă. Nu este altă armă mai puternică în cer și pe pământ decât chemarea cea Sfântă a Domnului nostru Iisus Hristos.

Când zicem: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, prin aceste cuvinte noi mărturisim toate tainele credinței noastre, căci (după cum spun unii dintre sfinții părinți) aceste cuvinte cuprind în ele toată Evanghelia  pe scurt.

Acestea sunt cele cinci cuvinte despre care pomenește Sfântul Apostol Pavel (în cartea sa către Corinteni) unde zice: „Voiesc mai bine a zice cinci cuvinte cu mintea, decât zeci de mii de cuvinte cu limba”. Pentru aceasta, Rugăciunea lui Iisus se mai cheamă și rugăciunea minții.

Iar când rostim și celelalte cuvinte din Rugăciunea lui Iisus, adică („miluiește-mă pe mine păcătosul!”) atunci noi mărturisim nevrednicia și josnicia noastră, cerând de la Domnul milă, căci, dacă avem mila Lui, atunci toate cele bune le avem.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul - Opere complete, Editura Doxologia, 2013)