Să-i îngrijim cu aceeași răbdare și milă creștină pe care o acordăm și bolnavilor din familiile noastre, știind că, pe lângă medicamente, au nevoie de mângâiere și de cuvinte creștine de îmbărbătare. Mare plată au de la Dumnezeu medicii, asistentele medicale și personalul de serviciu, care îngrijesc cu dragoste și dezinteres material pe toți bolnavii și bătrânii din spitale și azile, indiferent de credința și starea lor socială. Nu este pe pământ o faptă a milei creștine mai mare ca aceasta.

În schimb, vai de medicii, asistentele și personalul de serviciu din spitale, sanatoriu, dispensare, azile și case de copii orfani și handicapați care iau bani chiar și de la rudele lor, pentru a-i opera și trata cum trebuie. Aceeași osândă o au și medicii și asistentele care, fiind neglijenți și lipsiți de milă, lasă bolnavii să moară, dominați de interese materiale.

Dar cea mai grea osândă o vor lua de la Dumnezeu medicii și asistentele care operează avorturi, atât la spitale, cât și în familie, pentru bani și daruri. Pentru cei care sunt vinovați în mod direct de acest păcat, nu este mântuire, decât dacă se pocăiesc până la moarte și din toată inima.

Pentru bătrâni, trebuie să purtăm aceeași grijă ca și pentru părinții noștri trupești. De aceea, rudele lor, mai ales fiii, frații și nepoții sunt obligați creștinește și omenește să le dea cinstea, ascultarea și respectul cuvenit. Apoi să-i îngrijească, să le asigure cele necesare, să-i ducă la preoți și la biserică și să le asculte sfatul și cuvântul.

Fericiți sunt tinerii, fii și nepoți, care poartă mare grijă de bătrânii lor, de cei bolnavi și văduvi și de cei părăsiți, în spitale și în azile. Iar cei ce persecută, ocărăsc și chiar lovesc pe părinții lor bătrâni și bolnavi vor lua gra osândă de la Dumnezeu.

Prima grijă ce trebuie să o avem pentru cei bătrâni este ca să fie spovediți din copilărie la preoți, împărtășiți și împăcați cu toți ai lor, ca să nu meargă la Hristos în haină nevrednică de împărăția cerurilor.