Să iubești pe Dumnezeu din toată virtutea ta, ca prin toate acțiunile tale să placi Aceluia. După cum cel legat prin căsătorie se străduiește să placă soției, cu atât mai mult monahul trebuie, prin orice mijloace, să placă lui Hristos. „Cel ce păzește poruncile Lui (Hristos), rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu în el” (I Ioan 3, 24). Dumnezeu nu vrea să fie iubit prin vorbe, ci prin inimă curată și fapte bune.

Cine zice: „iubesc pe Dumnezeu”, dar nu păzește poruncile Lui, acela este mincinos. Un astfel de ins se înșală pe sine însuși (...), fiindcă Dumnezeu nu este văzător al vorbelor, ci al inimii; El iubește pe acei care Îi slujesc în simplitatea inimii.

Dacă pe părinții pământești îi iubim cu atâta dragoste, deși au muncit puțin timp pentru noi, cu atât mai mult trebuie să-L iubim pe Tatăl Ceresc!

(Sfântul Vasile cel Mare, Învățătură către fiul duhovnicesc, traducere de I. Popa, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 19)