Și când Atotputernicul l-a strigat pe Moise din mărăciniș, El i-a grăit astfel: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov”. Când moartea a auzit glasul acesta a cuprins-o frica, spaima, s-a cutremurat și a cunoscut că nu va rămâne de-a pururi împărăteasă peste oameni. Din clipa când moartea a auzit cuvintele acelea ale lui Dumnezeu către Moise, ea și-a frânt mâinile în deznădăjde, căci a cunoscut atunci că Dumnezeu este Împărat peste cei morți și peste cei vii și că oamenii vor ieși odată din întunericul ei și vor învia cu trupurile lor.

(Sfântul Afraat Persanul, Îndrumări duhovnicești, Editura Anastasia, 1998, p. 170)