Când este în casă un nou-născut, căsătoria parcă s-ar naşte iarăşi. Copilul îi apropie pe soţi ca niciodată. În inimi prind viaţă corzile care înainte erau mute. În faţa tinerilor părinţi apar scopuri şi dorinţe noi. Viaţa dobândeşte dintr-o dată un sens nou, mai profund. În braţele lor a fost pusă o povară sfântă, o viaţă nemuritoare, pe care li s-a dat s-o păzească – şi aceasta sădeşte în părinţi simţul răspunderii, îi face să mediteze.

„Eu” nu mai este centrul universului. Ei au un nou scop pentru care trebuie să trăiască, un scop suficient de mare ca să umple toată viaţa lor.

(Sfânta Muceniță Alexandra, Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 8)